Elena Dinu

 

Absolventă a Facultății de Pedagogie a Artei, Universitatea Ovidius Constanța (2006), Master- Pictură (Clasa Profesorului Marin Gherasim), Universitatea Națională de Arte București (2008), cu participări la expoziții naționale și internaționale (România, Bulgaria, Ungaria, Italia, Olanda- în perioada 2004-2017) și simpozioane de creație naționale și internaționale (România, Bulgaria- în perioada 2007-2017).
Redactor colaborator și traducător la publicația culturală „Revista Nouă”, Câmpina (2005-2016).
Traducător colaborator - Blogul Sfântul Munte Athos (2013-prezent), Editura Renașterea (2015-prezent), Editura Iona (2015-prezent), Editura Doxologia (2018).

„Într-un timp al dezinteresului pentru dimensiunea spirituală a existenței, a ofensivei concentrate a ateismului și secularismului militant, repunerea de către un artist tânăr a eternelor întrebări umane referitoare la transcendență, la raporturile omului cu acea tainică putere care le ține pe toate împreună și le dă noima de a fi, raportarea la Dumnezeu devine adânc semnificativă.

Intelectualii s-au jucat adesea frivol cu aceste grele probleme ale existenței, crezând facil că răspunsurile fără rest vor veni de la raționalitatea științei, dar savanți precum Nils Bohr sau Einstein au vorbit de faptul că, de la un anumit moment, știința nu mai poate da răspunsuri la toate tainele care ne înconjoară.

Elena Dinu prin credință, prin trăire elevată (suprarațională), prin inteligența nu doar speculativă, caută să ajungă, prin mijlocirea imaginilor, la înțelesuri pe care gândirea pur speculativă, discursivă, nu le poate oferi.

Ea a intuit că la aceste înțelesuri grele de miez, privitoare la raporturile omului cu Dumnezeu, nu se poate ajunge (așa cum încearcă să o facă protestanții) pe calea logicii deductive, prin silogism, ci prin trăirea personală a misterului. Ea a înțeles că, despre caracterul apofatic al realității lui Dumnezeu, nu se poate vorbi decât în icoană sau prin mijlocirea metaforei, a simbolului, a arhetipului la care recurge în arta ei.”

Marin Gherasim (1937-2017)