doxologia

 

Ediția a doua, revizuită

Ediția a doua, revizuită

Lucrarea lui Alexandru Crețu poate constitui un excelent punct de plecare pentru explorări capabile să dezvolte soluții tot mai adaptate crizei educaționale actuale. Ea evidențiază impactul experienței în formarea persoanei, accentuând importanța ei în deprinderea vieții duhovnicești. Pe de o parte, sunt aduse în discuție locuri din Vechiul și Noul Testament, episoade din activitatea Mântuitorului Hristos, dar și aspecte ce privesc raportul dintre ucenic și învățător, așa cum sunt ele prezente în colecția textelor filocalice.

Această carte reunește trei texte despre cum era, cum este și cum ar putea să fie arhitectura creștină, îndeosebi cea ortodoxă. Constrâns de spațiul tipografic, autorul a considerat că acestea trei reflectă mai bine cercetările sale despre spațiul sacru și arhitectura religioasă, integrate în proiectele a două catedrale (una, cea de la Argeș, înfăptuită deja și premiată în 2017 de Academia Română) și a mult mai multor biserici, dar și în paginile câtorva cărți anterioare, dintre care una, Sacred Space, a fost publicată în SUA în 2003.

Nașterea ascetismului nu s-a petrecut în izolare. Dezvoltarea ascetismului și monahismului masculin și feminin trebuie înțeleasă în relație reciprocă, precum și în legătură cu un mediu în permanentă schimbare. [...] Din punctul de vedere al instituționalizării, apariția comunităților ascetice organizate pentru femei, în special, poate fi înțeleasă ca o interpretare și modificare progresive a conceptului de „familie” – mai precis, a noțiunii fundamental aristocratice de familia.

Această carte reproduce un document remarcabil: jurnalul Părintelui Afanasi Beliaev, care a fost ales să ofere hrană duhovnicească ultimei Familii Imperiale rusești, în timpul arestului la domiciliu în Palatul Alexandru, în perioada martie-august 1917.

Noul Testament este discret în ceea ce o priveşte pe Fecioara Maria. În schimb, literatura creştină din primele secole referitoare la Maica Domnului este foarte bogată. Plecând de la enunţul Naşterii lui Hristos dintr-o Fecioară, primele comunităţi creştine au elaborat o cantitate impresionantă de relatări, ce căutau să răspundă întrebărilor referitoare la caracterul unic al maternităţii şi morţii Maicii Domnului.

Sfântul, după convingerea părintelui Dumitru Stăniloae, a biruit timpul, reprezentând umanul purificat şi anticipând zările umanităţii desăvârşite. Aceleaşi coordonate şi le propune volumul de faţă, exprimându-le şi interpretându-le.
Gândită ca un sprijin pe calea către Dumnezeu , seria Zilelor cu Sfinţi, începută odată cu Anul bisericesc (1 septembrie), se întinde pe parcursul celor douăsprezece luni ale anului, conferind valoare sfântă, îndrăzneală sfioasă şi delicateţe vizibilă timpului.

Volumul al doilea este dedicat hristologiei. Aici sunt abordate subiecte ca: Taina Întrupării lui Dumnezeu, Persoana Domnului Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu-Om, modul și consecințele unirii ipostatice a celor două firi în Domnul Iisus Hristos. De asemenea, sunt prezentate ereziile hristologice, învățătura Bisericii despre Maica Domnului, precum și o scurtă expunere și critică a învățăturii romano-catolice despre imaculata concepție a Sfintei Fecioare.

Dacă aș fi întrebat care era cea dintâi impresie pe care și-o forma cineva văzându-l pe Părintele Iacov, aș răspunde: bunătatea sa nemărginită, smerenia profundă și iubirea neprefăcută.

Puteai recunoaște prezența harului lui Dumnezeu în fiecare amănunt al vieții Părintelui Iacov. Cu iubirea și cu smerenia sa, Părintele putea să mute munții din loc, adică atingea sufletele oamenilor și îi făcea să se schimbe. 

Viu este Domnul Dumnezeul nostru! Acestea erau cuvintele Părintelui, aceasta să fie și nădejdea...