Eşti aici

doxologia
 

O carte de eseuri, predici și studii teologice referitoare la problemele cu care Biserica Ortodoxă a trebuit să se confrunte pe toată perioada pandemiei mondiale. Toate textele sunt întocmite de episcopi, profesori universitari, părinți duhovnicești, oameni cu discernământ duhovnicesc aparte, care au reușit să ofere soluții la problemele actuale ce au zdruncinat, intr-o oarecare măsură, credința oamenilor simpli.

Pe 13 iunie 2021, se împlinesc 380 de ani de la binecuvântatul moment al aducerii moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași, din cetatea Constantinopolului. Volumul de față aduce câteva mărturii despre acest minunat eveniment, care a produs o deosebită bucurie atât în sufletele credincioșilor ortodocși din Moldova, la mijlocul secolului al XVI-lea, cât și a celor din celelalte Țări Române.

Un minialbum ce descrie în imagini și cuvinte evenimentul istoric al aducerii moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași. Anul acesta, când se împlinesc 380 de ani de la venirea Sfintei Vineri în Moldova, Editura Doxologia le aduce cititorilor acest volum omagial.

Acest al patrulea volum din corpusul efremian, pe care-l propunem lectorului român, conține cuvântările parenetice ale marelui Părinte sirian. Voi face mai întâi câteva precizări în legătură cu acest terminus tehnicus pentru a fi înțeles corect. Cuvântul „pareneză” indică în mod clar o predică ocazională sau rostită într-o anumită circumstanță, prin care se încearcă întărirea vieții religios-morale a credincioșilor.

Volumul de faţă oferă prima traducere în limba română a Tâlcuirilor la Psalmi transmise sub autoritatea marelui Atanasie al Alexandriei. De asemenea, el include, în chip de prefaţă, traducerea unui text atanasian înrudit, Epistola către Marcelin despre tâlcuirea Psalmilor, o nestemată a literaturii exegetice patristice prin care se încurajează utilizarea zilnică a psalmilor în viaţa creştinilor, fie ei asceţi sau mireni, în scopul dobândirii cunoaşterii lui Dumnezeu şi de sine, şi a vindecării sufleteşti şi trupeşti.

Într-o lume care îşi pierde reperele şi este avidă de sens, aceste chipuri ridică nişte semne de întrebare şi ne arată care este adevăratul scop al vieţuirii noastre pe acest pământ. Repere luminoase ale istoriei omenirii, în acelaşi timp, ne amintesc de trecut, dar sunt şi nişte posibili interlocutori. Prin părăsirea acestei lumi şi intrarea lor în veşnicie, aceşti martiri – care sunt cu adevărat oameni vii – au devenit contemporanii şi „bătrânii” celor credincioşi, fiinţe ale comuniunii: cu Dumnezeu, cu ceilalţi aleşi ai Săi şi cu Puterile cereşti, cu...

„Dacă ai nevoie de rugăciune, din pricina dușmanilor tăi și a celor ce împresoară sufletul tău, cântă Psalmii 16 și 85, și 87, și 140. Dacă vrei să afli cum se ruga Moise, ai Psalmul 89. Ai fost mântuit de vrăjmașii tăi și ai fost izbăvit de cei ce te prigonesc, cântă și tu Psalmul 17. Te minunezi de rânduiala din făptură și de harul proniei din ea, de poruncile sfinte ale Legii, cântă Psalmul 18 și 23. Văzându-i pe cei necăjiți, mângâie-i pe aceștia rugându-te și zicând pentru ei cuvintele Psalmului 19.”

Sfântul Atanasie cel Mare

Părintele Nicolai Boian slujește în Ungheni, Republica Moldova și este foarte activ în mediul online, unde scrie îndeosebi pentru tineri. Este președintele Mișcării eparhiale „Pentru apărarea și promovarea Fecioriei, Vieții și Familiei tradiționale”. Articolele sale cuprinse în această carte sunt destinate mai multor categorii de cititori: tineri, studenți, familii, intelectuali, muncitori și tuturor celor care caută un cuvânt bun, fiind răspunsuri la necesitățile actuale ale oamenilor.

Maximos Constas este unul unul dintre cei mai importanţi tineri teologi ortodocşi. După o scurtă carieră fulminantă la Harvard Divinity School, a plecat la Muntele Athos, devenind monah la Mănăstirea Simonopetras. În „Arta de a vedea. Paradox şi percepţie în iconografia ortodoxă”, Părintele Maximos abordează iconografia ortodoxă, conţinutul fiind de-a dreptul remarcabil.

Teologia și cultul Bisericii noastre sunt străbătute ca un fir roșu de aspirația unirii omului cu Dumnezeu, în diferite moduri și la diferite stadii. Conform mărturiei biblice, unirea cu Dumnezeu se face după modelul familiei, ca urmare a unei căsătorii reale între Dumnezeu și om. Începând cu profetul Osea, Sfânta Scriptură arată că Dumnezeu Se coboară până la neamul omenesc, îl restaurează din starea decăzută în care se afla și îl pregătește pentru unirea cu El prin căsătorie. 

Pagini