doxologia

 

Nu e prima dată când scrisul Părintelui Ioan-Florin Florescu mă instruiește, mă consolează, mă bine dispune. Ca cititor, am întotdeauna ceva nou de învățat, ceva întremător de trăit, ceva de natură să transforme răspunsurile gata-făcute în pasiune interogativă, în căutare răsplătitoare. Ceea ce, din păcate, e o experiență rară, când e vorba de alte texte „edificatoare”, în care, de multe ori, cum o spune și Părintele Florescu, certitudinile previzibile evacuează „uimirea și cutremurul”.

Această carte conține o poveste despre un cneaz ager la minte și inteligent,  dar mândru și nerăbdător. Întâlnindu-se cu un tăietor de lemne și familia lui și văzând cât de puternică era credința în Dumnezeu în inimile acestor oameni obișnuiți, cneazul s-a umplut de mânie.

El a hotărât să le arate că Dumnezeu nu poate face nimic în fața puterii lui și că acești oameni ar trebui să aibă mai multă încredere în el, care le era conducător, decât în Dumnezeu.

Cneazul a dat multe porunci pentru a-l face pe tăietorul de lemne să-și piardă credința că...

Părintele Sofian reuşea să aducă Pustia-Cuvânt în mijlocul Bucureştilor. Nu era un monah adaptat la viaţa Cetăţii, ci unul care ne purta pe noi în Sihăstria cea mai afundă şi mai roditoare. Cuvintele sale de învăţătură aveau o forţă de pătrundere extraordinară, în ciuda glasului destul de stins. O tăcere de rai se aşternea atunci când începea să agrăiască. Numai aşa îi putea fi auzită cuvântarea izvorâtă. Cum se petrece cel mai adesea la marii duhovnici, şi la el blândeţea nesfârşită era însoţită de o fermitate contagioasă a mărturisirii neabătute a dreptei...

Bucuria, ca și iubirea, nu este o experiență în singurătate. Bucuria este ceva experimentat în comuniune și unitate cu Dumnezeu și cu ceilalți – familiile noastre, prietenii, vecinii... chiar, inexplicabil, cu dușmanii noștri. Bucuria nu poate fi căutată în același fel în care pot fi căutate plăcerile. Mai degrabă, bucuria este un dar de la un Dătător care dorește să ofere nu doar ocazional, ci permanent – și veșnic.

Dr. Cătălin Raiu (n. 1984) este primul român selectat ca membru în panelul de experți pe libertate religioasă al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

Este regretabil faptul că scriitorii contemporani trec de obicei peste perioada otomană a istoriei Ortodoxiei și îi subestimează serios importanța. Eustratie Argenti din Chios (cca. 1687-cca. 1757) este din mai multe puncte de vedere un personaj tipic pentru perioada stăpânirii turcești. Cel mai important teolog grec al secolului al XVIII-lea, el prezintă atât limitările, cât și - mai pronunțat - calitățile gândirii religioase ortodoxe din acea perioadă.

*

Lucrarea de față reprezintă o analiză lingvistică a unei versiuni a Bibliei editate în limba română la Sankt Petersburg în anul 1819, prezentul studiu constituind, în același timp, și prima abordare științifică detaliată a acestui text.

Georges Florovsky (1893-1979) a fost unul dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi ai secolului XX. Apelul său la întoarcerea la Sfinţii Părinţi, străduinţa sa ca scrierile patristice să devină izvorul principal pentru gândirea teologică modernă a avut un impact puternic asupra întregii gândiri creştine moderne. Acest volum conţine cele mai importante studii scrise de Florovsky şi oferă cititorilor texte esenţiale ale marelui teolog care, în prezent, sunt greu accesibile şi, de cele mai multe ori, editate îndoielnic.

Acum multe secole, în sălbăticia Africii, o prietenie uimitoare și tainică s-a înfiripat între un leu și un om. Sfântul Gherasim l-a ajutat pe leu, scoțându-i o așchie din labă, iar leul, în schimb, l-a slujit pe Sfânt și pe călugării din mănăstirea acestuia până la sfârșitul vieții. Această poveste minunată înfățișează neobișnuita prietenie prin ochii leului și ai unui babuin, cu care acesta se împrietenise, permițându-ne să participăm și noi la transformarea leului, care devine, prin contactul cu sfințenia, o creatură specială, cu un nume și un rost în...