doxologia

 

Sfântul Luca este singurul autor din Antichitate care a adăugat la Evanghelia scrisă de el o istorie a originii creștinismului (Faptele Apostolilor). El a dorit să arate continuitatea dintre istoria lui Iisus Hristos și cea a apostolilor, în calitatea lor de martori și mărturisitori ai învierii Sale. 

Părintele Justin Pârvu s-a născut odată cu România Mare, pe data de 10 februarie 1919, s-a format în perioada de maximă efervescență spirituală, culturală și națională dintre cele două războaie mondiale, a luptat pe front ca preot militar, a cunoscut ororile pușcăriilor comuniste în cei 16 ani cunoscuți după gratii sau muncă silnică, a cunoscut umilința de a fi stigmatizat ca pușcăriaș, a fost reprimit cu greu în mănăstire, dar odată reintrat, a confirmat vocația monahală de excepție.

Uimit de Hristos este o autobiografie, o istorie intelectuală şi povestea unei convertiri. Dorinţa şi nevoinţa părintelui James de a-L cunoaşte pe Dumnezeu l-au dus de la iudaism la creştinism. Această carte este de o importanţă deosebită pentru majoritatea protestanţilor contemporani care au o puternică orientare fie spre iudaism, fie spre sionism.

M-a ajutat Dumnezeu să iubesc oamenii, cea mai mare minune pe care a făcut-o a fost să iubesc oamenii (deși această iubire e încă un biet început). Cea mai mare neputință a mea era că nu puteam să iubesc. Nici pe mine nu mă iubeam, de fapt de aceea nici nu iubim pe nimeni pentru că nu ne iubim pe noi în mod sănătos. Mă uitam la un om și găseam ceva ce nu era bun. Am întâlnit o surioară în țara asta care zice că pățește la fel. Vedeam ce nu era bun și ziceam: „Câh!”.

Vă îmbrățișez, dragi copilași, și Îl rog pe Dumnezeu să îmi lumineze mintea, să îmi încălzească inima ca să pot da răspunsurile plăcute Lui și vouă.

Alexandru, 12 ani: Cum să fac să nu-mi mai supăr părinții?

Le ascultăm an de an, din vremuri de mult apuse care astăzi mai trăiesc doar prin tezaurul pe care ni l-au lăsat din generație în generație. Le auzim cântate în casa noastră, în comunitatea din care facem parte, în zona geografică în care ne aflăm sau în locurile prin care trecem în drumul nostru. Le audiem atunci când suntem triști, dar și când suntem veseli, când suntem deznădăjduiți sau plini de speranță, când suntem apăsați de greutăți sau ușurați de ele.

Înaltpreasfințitul Părinte Adrian Hrițcu (1926-2013) se numără între ierarhii care au traversat, deopotrivă, mare parte din perioada regimului comunist, precum și o lungă perioadă post-decembristă. A fost un om apreciat de foarte mulți, dar și neînțeles, de asemenea, de mulți. Și unora, și altora, a avut tăria și înțelepciunea de a le răspunde cu o aceeași dragoste.

Caracterizat printr-o mare discreție proverbială, lucrarea sa în ogorul Bisericii se face cunoscută mai degrabă după trecerea la cele veșnice decât în timpul vieții sale.

Viața lui Marcu se schimbă într-o clipă atunci când observă în zare o armată uriașă de corăbii otomane venite să cucerească insula pe care el locuiește. Atunci când este prins în mijlocul unei lupte, se pierde de familie și trece prin situații foarte dificile, din care abia scapă cu viață.

Singur și dezorientat, primește ajutor și călăuzire din partea a trei călugări, care îl iau cu ei. Dar totul ia o întorsătură neașteptată atunci când ei găsesc într-o biserică abandonată o icoană a unui Sfânt Mucenic despre care nu auzise nimeni până atunci.