Eşti aici

doxologia
 

Evanghelia falșilor profeți

Nu tot cel ce-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulți Îmi vor spune în ziua aceea: „Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profețit? și nu în numele Tău demoni am scos? și nu în numele Tău multe minuni am făcut?” Și atunci le voi mărturisi: „Niciodată nu v‘am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine, voi, cei ce lucrați fărădelegea!” (Matei 7, 21-23)

Cum să-i cinstim pe sfinți?

Dacă, din toată frumusețea și stranietatea aceasta fermecătoare a Ortodoxiei, am înțeles doar că: dacă faci treabă de Sfântul Haralambie, te vei îmbolnăvi; dacă mergi la coasă de Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, vine grindina peste recolta ta; dacă aduni fânul de Sfântul Foca (apropo: phokē în greacă nu înseamnă foc, ci focă), acesta îți va incendia gospodăria, atunci credința noastră nu-i decât o biată superstiție și o frică de moarte, în loc să fie o „urmare a lui Hristos prin cuvânt și faptă” și o „cugetare dreaptă, neprihănită în Sfânta Treime” (Sfântul Ioan Scărarul, Scara, I, 6), o

Temele teologice urmărite în acest volum se înscriu pe aceeași linie ca și cele din primul volum, cea a Părinților normativi care au dat Bisericii învățătura profundă și clară despre persoana lui Hristos în două naturi și iconomia mântuirii împlinită în El în relație cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Pagini