Eşti aici

doxologia
 

La Dumnezeiasca Liturghie, arhiereul sau preotul se roagă lui Dumnezeu ca diaconul care urmează a rosti Evanghelia să aibă „cuvânt cu putere multă”. Cuvântul cu putere multă este, în toată adâncimea şi cuprinderea, doar Cuvântul Domnului, iar acesta este singurul, în esenţă, vindecător. Domnul Hristos a făgăduit, înainte de Pătimirea Sa, că cel care crede în El „va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face” (Ioan 14, 12). Sunt oameni care, luând putere din puterea Domnului, primesc cuvânt cu putere multă, adică vindecător de...

De ce să alegem cărți religioase pentru copiii noștri?

Copiii noștri cresc într-o lume plină de stimuli, eroi fabricați și uneori mesaje contradictorii. În acest context, sufletul lor – curat, deschis și însetat de adevăr – are nevoie mai mult ca oricând de lumină, de sens, de repere durabile. Cărțile religioase pentru copii nu sunt doar „povești frumoase”, ci o hrană sufletească autentică, care vorbește despre curaj, despre bine și rău, despre dragoste, iertare și speranță.

Sufletul copilului are nevoie de Dumnezeu

Lucrarea Persoană și lucrare în antropologia creștină și reflectarea lor în spațiul românesc al secolului al XX-lea. De la interpersonalitate la interculturalitate, susținută de domnul Gheorghe Butuc ca teză de doctorat în Teologie își confirmă actualitatea în raport cu lumea contemporană care, la toate nivelurile existenței, riscă să ne facă să uităm locul și importanța persoanei umane. În acest sens, această lucrare este extrem de utilă, pentru că readuce în prim plan importanța persoanei umane, tema fundamentală a antropologiei creștine și a oricărui alt...

Părinții Bisericii Primare au fost mari teologi - deși nu se considerau ca atare - și păstori iscusiți, implicați în viața de zi cu zi a cetății și în conducerea propriilor congregații. Părinții au răspuns la marile întrebări formative ale credinței creștine, cum ar fi învățătura despre Treime și Întrupare, despre Pronia lui Dumnezeu și natura Bisericii.

Evanghelia falșilor profeți

Nu tot cel ce-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulți Îmi vor spune în ziua aceea: „Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profețit? și nu în numele Tău demoni am scos? și nu în numele Tău multe minuni am făcut?” Și atunci le voi mărturisi: „Niciodată nu v‘am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine, voi, cei ce lucrați fărădelegea!” (Matei 7, 21-23)

Cum să-i cinstim pe sfinți?

Dacă, din toată frumusețea și stranietatea aceasta fermecătoare a Ortodoxiei, am înțeles doar că: dacă faci treabă de Sfântul Haralambie, te vei îmbolnăvi; dacă mergi la coasă de Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, vine grindina peste recolta ta; dacă aduni fânul de Sfântul Foca (apropo: phokē în greacă nu înseamnă foc, ci focă), acesta îți va incendia gospodăria, atunci credința noastră nu-i decât o biată superstiție și o frică de moarte, în loc să fie o „urmare a lui Hristos prin cuvânt și faptă” și o „cugetare dreaptă, neprihănită în Sfânta Treime” (Sfântul Ioan Scărarul, Scara, I, 6), o

Pagini