doxologia

 

Temele teologice urmărite în acest volum se înscriu pe aceeași linie ca și cele din primul volum, cea a Părinților normativi care au dat Bisericii învățătura profundă și clară despre persoana lui Hristos în două naturi și iconomia mântuirii împlinită în El în relație cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Părintele Protosinghel Maxim Morariu ne propune un nou volum de predici, eseuri omiletice ori, dacă vreți, adevărate „plase” catehetice menite să ne prindă sufletele în mrejele năvodului Cuvântului. L-am primit și citit cu încântarea pescarului bătrân ce vede pe țărmul scriiturii, venind dinspre furtună, un frate de corabie. Părintele Maxim nu doar scrie bine, ci și „vede” bine textul Scripturii. Îmi aduce aminte mereu cât de realistă este propovăduirea ca exercițiu de comunicare a credinței într-o epocă a scepticismului (Timothy Keller).

Cartea de față nu este despre acel trafic cotidian al lumii urbane. Dar cum cele din afară corespund cu cele dinăuntru, ne interesează mai mult celălalt blocaj de trafic, din adâncul sufletului. Nu pentru a desființa acest blocaj – nu ne stă nouă în putință asta, iar această carte nu este una de „dezvoltare personală” – ci pentru a-i înțelege puțin mai bine configurația. La urma urmelor, a fi blocat în acest trafic interior înseamnă – ca și în cazul traficului real – un lucru înfiorător: a nu mai întrevedea căi de ieșire.

Volumul de față cuprinde trei cuvinte de laudă scrise în Răsăritul ortodox în secolele VII-X în cinstea unora din cei mai cunoscuți doctori fără de arginți.