Părintele Protosinghel Maxim Morariu ne propune un nou volum de predici, eseuri omiletice ori, dacă vreți, adevărate „plase” catehetice menite să ne prindă sufletele în mrejele năvodului Cuvântului. L-am primit și citit cu încântarea pescarului bătrân ce vede pe țărmul scriiturii, venind dinspre furtună, un frate de corabie. Părintele Maxim nu doar scrie bine, ci și „vede” bine textul Scripturii. Îmi aduce aminte mereu cât de realistă este propovăduirea ca exercițiu de comunicare a credinței într-o epocă a scepticismului (Timothy Keller).
Eşti aici
doxologia
Cartea de față nu este despre acel trafic cotidian al lumii urbane. Dar cum cele din afară corespund cu cele dinăuntru, ne interesează mai mult celălalt blocaj de trafic, din adâncul sufletului. Nu pentru a desființa acest blocaj – nu ne stă nouă în putință asta, iar această carte nu este una de „dezvoltare personală” – ci pentru a-i înțelege puțin mai bine configurația. La urma urmelor, a fi blocat în acest trafic interior înseamnă – ca și în cazul traficului real – un lucru înfiorător: a nu mai întrevedea căi de ieșire.
Volumul de față cuprinde trei cuvinte de laudă scrise în Răsăritul ortodox în secolele VII-X în cinstea unora din cei mai cunoscuți doctori fără de arginți.
Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru noi!
Văzând răbdarea ta, Mina, s’au spăimântat chiar și îngerii,cel ce îndurat-ai bătaia, iuțimea spinilor, foametea, cel ce în foc te-ai aruncat de potrivnici și-ai primit arsura ca într-un trup străin și nelepădându-te de Domnul, cu credință L-ai mărturisit slujitorilor amăgitorilor idoli și lumina răsăritu-le-ai. Coastele strujindu’ți cu fier, ai rămas neclintit, de voie jertfindu-te cu multă bărbăție, ca să te faci părtaș al Raiului.
Dragostea este lucrul cel mai cuprinzător dintre toate virtuțile și cel mai înalt dintre toate cele arătate prin Sfânta Scriptură și nu este nici un chip al virtuții prin care omul devine al lui Dumnezeu și se unește cu El, și moștenește slava și împărăția de sus, care să nu depindă de dragoste și să nu fie cuprins în ea, menținut de ea și păzit de ea.
John Travis ne pune la dispoziție un studiu sistematic despre Sfântul Patriarh Nichifor (758-828), un reprezentant strălucit al teologiei ortodoxe bizantine de la sfârșitul controversei iconoclaste. Travis adaugă la realizările predecesorilor săi întregul context teologic al concepției religioase tradiționale bizantine, care ne permite să înțelegem persoana eruditului patriarh atât ca om al epocii sale, cât și ca martor al Tradiției.
John Meyendorff
În Pantalonia avem de-a face cu pitici și pui de pitici; altfel zis, cu niște oameni-copii și cu copiii acestora. Cadrul realist se mai păstrează doar în elementele lui concrete (sat, oameni, păsări), iar fantasticul e potențat mai cu seamă în sensul că întreg universul apare „copilărit”: norii, stelele, soarele, păsările se comportă ca niște copii. Tot universul ne apare astfel ca o scenă a copilăriei plină de candoare…
A-L iubi pe Dumnezeu...
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-l iubi pe aproapele și a fi milostivi față de toți oamenii și în primul rând față de cei mai mici, cei mai sărmani și mai oropsiți dintre toți.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a se uita pe sine pentru a se gândi doar la ceilalți.
După mutarea la Domnul a părintelui arhimandrit Placide Deseille de vrednică pomenire, la 7 ianuarie 2018, părintele Casian – ucenicul său de la Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare” din Franța – a demarat o amplă lucrare de recuperare a învățăturilor sale duhovnicești rămase sub formă de manuscris sau înregistrate ca sinaxe și conferințe, pe care le-a publicat la editura mănăstirii, sub formă de broșuri.
