doxologia

 

Tragedia Hristos pătimind scrisă de Sfântul Grigorie de Nazianz (329-390) este singura operă dramatică creştină, prezenta ediţie conţinând prima traducere în limba română din greaca veche. Potrivit biografului său, Sfântul Grigorie ar fi început să scrie versuri pentru a se opune în felul acesta poruncii împăratului Iulian Apostatul (330-363) de a nu se permite creştinilor predarea literaturii antice, dar şi pentru a-l contracara pe Apolinarie din Laodiceea, care, prin versurile sale, îşi răspândea cu uşurinţă opiniile eretice.

Cuvînt şoptit la vecernie
în liturghia clipei
şi fără de loc timpul
trecerea prin viaţă
prin văpaia coaptă a grîului
cu multe feţe pîinea
ne hrăneşte închipuirea.

Din cartea lumii
direct în cartea vieţii
necitită vreodată
pînă la capăt
de nimeni
capăt şi începătură
stăruitor în Scriptură
urmarea ne este nouă
carte de învăţătură.

(Văpaia coaptă a grîului)

Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii Răsăritene este o lucrare normativă a Bisericii Ortodoxe Universale, fiind structurată în trei mari părţi – Despre credinţă, Despre nădejde, Despre iubire. Aceste trei mari virtuţi creştine sunt prezentate, sub formă catehetică, în 361 de întrebări şi răspunsuri. Prima parte se referă la credinţă şi explică Simbolul de la Niceea, cele şapte Sfinte Taine şi diverse rânduieli ale Bisericii. Partea a doua are ca subiect nădejdea şi tâlcuieşte Rugăciunea Domnească şi cele nouă...

Pentru cei bolnavi, prezența mângâietoare a Maicii Domnului este vindecătoare. Prin rugăciuni cu nădejde, Maica Domnului a cercetat dintotdeauna pe poporul ei cel drept credincios...

Muzica are atâtea calități spirituale, încât nu ar trebui să ne surprindă faptul că numeroși compozitori au avut o credință puternică. Și totuși acesta este un subiect rareori adus în discuție în biografiile marilor muzicieni și compozitori. Oamenii ascultă muzică, citesc despre muzicieni și pot studia literatura muzicală ani de zile, fără a cunoaște ceva despre credința creștină a marilor muzicieni.

Dintre toate lucrurile pe care le face omul, cel mai important pentru fericirea sa este întemeierea familiei. Majoritatea trăirilor noastre, atât cele plăcute, cât și cele neplăcute sunt legate tocmai de familie. Familia este locul în care trăiește iubirea. Calea vieții de familie este acea cale pe care crește iubirea. Ce este oare pentru om mai important decât iubirea?

„Dacă Dumnezeu, zidind pe Adam, l-a dus în rai ca să-l îngrijească și să-l păzească (Fc. 2, 15), prin urmare, cei care sunt găsiți vrednici de bucuria raiului nu pot rămâne nelucrători înainte de înviere, ci împreună cu puterile cele netrupeşti înalță cântări lui Dumnezeu. Întrucât fac aceasta, tot așa sunt trimiși ca să împlinească o lucrare folositoare și pentru alții.”
(Eustratie din Constantinopol)

În literatura de specialitate găsim o sumedenie de cărți care le pregătesc pe tinerele mame, prin tot felul de tehnici și sfaturi practice, pentru transformările care apar în viața lor în aceste luni deosebite, însă foarte puține cărți surprind aspectul duhovnicesc al acestei perioade. Acest volum încearcă să suplinească această lipsă de pe piața cărților pentru viitoarele mame.

Cuviosul Părintele nostru Porfirie Kafsokalivitul (1906-1991) a fost un monah și mare duhovnic grec contemporan de la Muntele Athos, canonizat ca sfânt al Bisericii Ortodoxe în ziua de 27 noiembrie 2013. Din păcate nu a publicat aproape nici un text scris al său, însă avem la dispoziţie mărturii ale celor care l-au văzut şi l-au ascultat vorbind, care, așa cum este și firesc, prezintă ο deosebită diversitate.

Să iubești și să te doară sufletul! Să suferi pentru cel pe care-l iubești... Dragostea înseamnă osteneală pentru cel iubit.

...