Editura Doxologia

 

Tânărul teolog lansează una dintre cele mai frumoase idei ale lucrării sale, punct de plecare al analizei și reflecției morale, făcând referire la parabola comorii ascunse în țarină, „pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea” (Mt. 13, 44).

Volumul de față reunește într-o singură carte cele două volume publicate anterior la Editura Doxologia sub titlul Cuvinte și scrisori duhovnicești ale Sfântului Paisie de la Neamț (Velicikovski). Prin această ediție s-a urmărit oferirea unei prezentări unitare și mai accesibile a scrierilor duhovnicești ale marelui stareț.

Domnul vine la noi în Sfânta Liturghie, așa cum ne-a făgăduit, și ni Se dăruiește nouă și ni Se dăruiește ca Taină, Taină a tainelor, Taina lui Hristos și Taina Hristos. Ni Se dăruiește Dumnezeu, prin Trupul și Sângele lui Dumnezeu Fiul Întrupat, înomenit. Ni Se dăruiește Dumnezeu întreg prin venirea Fiului întrupat în trupul nostru! Dumnezeu Fiul Își face sălaș în noi împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt. Devenim, așadar, templu, încăpere, casă a lui Dumnezeu!

Familia a fost, pentru fiinţa umană, și va fi, atât timp cât aceasta va exista, refugiul trupesc și sufletesc, locul în care își caută pacea și liniștea, împlinirea și desăvârșirea, pe care, însă, omul contemporan le înţelege, adesea, diferit și detașate de dimensiunea lor cea mai înaltă – spirituală sau morală.

Da, ele sunt omilii și meditații ținute în diferite contexte și locuri ale perioadei pascale, dar cartea este, în esența ei, o meditație la textul evanghelic, o lectio divina așezată în context liturgic. Prin urmare, aș îndrăzni să așez această lucrare în rândul comentariilor și meditațiilor contemporane la Sfânta Scriptură, care „caută mai ales liniștea inimii, acolo unde cuvântul poate coborî și rodi”.

Volumul de față, needitat până acum, Despre Smerenie, în forma lui dactilografiată, însumând 349 de pagini, dispus în 38 de capitole, însumează munca scriitorului din 22 noiembrie 1957 până în 14 februarie 1958. Cartea se dorește o replică la Trufia, un studiu amplu, pe care însă nu-l cunoaștem (cu mare regret afirmăm) încă (probabil s-a pierdut sau s-a rătăcit în vâltorile unui timp prea tulbure pentru România anilor 1940-1990).

Adesea, în nopți de nesomn, în nopți de viscole sufletești, am călătorit cu gândul spre sihăstria din adâncul ascuns de munte, trecând pe la peștera lui Anatolie, stând de vorbă cu preacuvioșii Nicanor și Agatanghel, pătruzând în biserica tăcută și chemătoare sau urcându-mă, pe culme, în lumina atotbiruitoare și vorbind cu tinerii plini de voie bună, care se duceau în căutarea Frumuseții. Și din toate luam puteri, cu care să birui amenințarea răului.