Editura Doxologia

 

O, Fecioară dumnezeiască şi acum cerească, cum voi grăi toate ale tale? Cum te voi slăvi pe tine, vistieria slavei? Şi numai pomenirea ta sfinţeşte pe cel care o face! Şi numai aplecarea spre tine face mai strălucitoare mintea, ridicând-o pe dată către înălţimea cea dumnezeiască! Prin tine se limpezeşte ochiul minţii! Prin tine se luminează duhul prin venirea Duhului Dumnezeiesc! Căci te-ai făcut vistiernică şi cuprindere a harurilor, nu ca să le ţii pentru tine, ci ca să umpli pe toate de har.

O, Fecioară dumnezeiască şi acum cerească, cum voi grăi toate ale tale? Cum te voi slăvi pe tine, vistieria slavei? Şi numai pomenirea ta sfinţeşte pe cel care o face! Şi numai aplecarea spre tine face mai strălucitoare mintea, ridicând-o pe dată către înălţimea cea dumnezeiască! Prin tine se limpezeşte ochiul minţii! Prin tine se luminează duhul prin venirea Duhului Dumnezeiesc! Căci te-ai făcut vistiernică şi cuprindere a harurilor, nu ca să le ţii pentru tine, ci ca să umpli pe toate de har.

Parafraza la Ecclesiast scrisă de Sfântul Grigorie Taumaturgul este primul comentariu creștin păstrat integral al acestei cărți veterotestamentare. Este, cel mai probabil, un text menit să facă mai accesibil publicului larg înțelesurile Ecclesiastului în orizontul moralei creștine. Afirmând explicit că Ecclesiastul nu este altcineva decât regele Solomon, Sfântul Grigorie Taumaturgul îl înfățișează pe acesta adresându-se întregii Biserici cu un om care a înțeles că abaterile sale morale și intelectuale s-au datorat...

Cartea memorialistică a părintelui Dimitrie Bejan, Oranki, se deosebea mult de celelalte întrucât prezenta viața unui preot militar pe frontul de Est, luat prizonier de armata sovietică și întemnițat în fosta mănăstire Oranki, transformată de bolșevicii sovietici în lagăr pentru prizonierii de război germani, români și de alte etnii. Cu un remarcabil talent literar, părintele Bejan prezintă toate suferințele îndurate de prizonierii aflați la Oranki, dar și suferințele unui popor martir din marea închisoare a popoarelor din fostul „rai” sovietic stalinist....

Părintele Ioan Bădiliță ne poartă prin toate acestea cu grația unui dirijor de vocație sub bagheta căruia instrumentele și oamenii se lasă purtați către dobândirea dorului de Dumnezeu și a foamei și setei de El, de Cel ce mereu însetează și flămânzește de dragostea nedesăvârșitelor Sale făpturi...

În perioada regimului comunist, Biserica Ortodoxă, fiind una dintre cele mai importante instituții ale poporului român, a fost țintă predilectă a Securității regimului de tristă amintire. Unul dintre obiectivele principale ale Securității a fost tocmai îngrădirea gândirii și libertății creștine, în care românul acelor vremuri de grele încercări avea o singură alinare sufletească, și anume Biserica și slujitorii ei.