Cartea Părintelui Doctor Andrei Tiberiu Zlăvog nu este doar una care aparține arealului academic teologic, ci și una care poate marca destinul metaistoric al fiecărui om. Experiența întâlnirii lui Saul cu Hristos, pe drumul Damascului, poate să însemne pentru orice suflet un reper pentru un nou început, o punte de trecere dinspre o ruină conceptuală spre o reconstrucție spirituală a oricărei vieți.
Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană
Într-o lume tot mai fragmentată, în care durerea sufletească, tulburările mentale și lipsa de sens devin trăsături dominante ale omului contemporan, apar tot mai frecvent întrebări arzătoare: „Unde este Dumnezeu în suferința mea?", „Cum să disting între boala psihică și lupta duhovnicească?”, „Ce rol mai are Biserica într-o lume care pare că și-a pierdut sufletul?”.
Poate cel mai mângâietor mesaj pe care l-am cules citind cartea Părintelui Vasile este acela că toate problemele pe care le tratează în legătură cu Dumnezeieștile Scripturi sunt probleme vitale pentru sine, nu adevăruri abstracte menite să fie transmise celorlalți.
Dragă tinere,
Deși această carte a prins viață pe neașteptate, din câteva cuvinte rostite înaintea tinerilor în cadrul confe-rințelor de tip TEDx din cadrul ITOM 2024, mă bucur din inimă că ea devine un pretext de a deschide din când în când reflecții despre tema FAMILIEI. Astăzi, poate mai mult ca oricând, această taină vie și sfântă este tot mai des lipsită de lumină, golită de înțelesul adânc pe care Dumnezeu i l-a așezat.
Tinerii au nevoie de noi! Nu ca să le spunem ce să facă, ci ca să îi întrebăm cu toată atenția cine sunt și cine doresc să devină. Această carte apărută ca urmare a unei minunate conferințe nu oferă rețete, ci spațiu pentru re-flecție. Oferă întrebări care aprind luminile interioare, instrumente de coaching dar și de spiritualitate. Încearcă să ghideze pașii spre maturitate și repere duhovnicești care hrănesc sufletul. Nu schimbăm viața unui tânăr într-o conferință de două ore. Dar dacă simte că a fost văzut, că i s-a dat glas, că cineva a crezut în el,...
O, Fecioară dumnezeiască şi acum cerească, cum voi grăi toate ale tale? Cum te voi slăvi pe tine, vistieria slavei? Şi numai pomenirea ta sfinţeşte pe cel care o face! Şi numai aplecarea spre tine face mai strălucitoare mintea, ridicând-o pe dată către înălţimea cea dumnezeiască! Prin tine se limpezeşte ochiul minţii! Prin tine se luminează duhul prin venirea Duhului Dumnezeiesc! Căci te-ai făcut vistiernică şi cuprindere a harurilor, nu ca să le ţii pentru tine, ci ca să umpli pe toate de har.
O, Fecioară dumnezeiască şi acum cerească, cum voi grăi toate ale tale? Cum te voi slăvi pe tine, vistieria slavei? Şi numai pomenirea ta sfinţeşte pe cel care o face! Şi numai aplecarea spre tine face mai strălucitoare mintea, ridicând-o pe dată către înălţimea cea dumnezeiască! Prin tine se limpezeşte ochiul minţii! Prin tine se luminează duhul prin venirea Duhului Dumnezeiesc! Căci te-ai făcut vistiernică şi cuprindere a harurilor, nu ca să le ţii pentru tine, ci ca să umpli pe toate de har.
Parafraza la Ecclesiast scrisă de Sfântul Grigorie Taumaturgul este primul comentariu creștin păstrat integral al acestei cărți veterotestamentare. Este, cel mai probabil, un text menit să facă mai accesibil publicului larg înțelesurile Ecclesiastului în orizontul moralei creștine. Afirmând explicit că Ecclesiastul nu este altcineva decât regele Solomon, Sfântul Grigorie Taumaturgul îl înfățișează pe acesta adresându-se întregii Biserici cu un om care a înțeles că abaterile sale morale și intelectuale s-au datorat...
