Editura Doxologia

 

Departe de casă, venit să muncească pentru a mai câștiga câteva drahme, un băiețandru aude pentru prima dată, într-o discuție dintre doi clienți, despre Sfântul Munte și din acea clipă viața lui se schimbă cu totul. Gândul nu-i dă pace, nu mai poate sta locului, acel munte misterios parcă îl atrage și un glas îl cheamă într-acolo. O năzuință insistentă îi stăpânește mintea și-i face inima să bată mai repede... O ia din loc, însă ezită.

Și iar ezită.... Până într-o zi! Până în acea zi în care descoperă cum poate ajunge să-și împlinească visul.

În aprecierea elogioasă făcută monografiei semnate de ilustra cercetătoare și specialistă în bizantinologie Alice-Mary Talbot, tradusă acum în limba română, Rosemary Morris sublinia faptul că autoarea a reușit, în urma unei cercetări intensive și extensive a surselor primare (în special vieți de sfinți), să ofere atât specialiștilor, cât și publicului larg interesat de subiect, răspunsuri și perspective la oîntrebare aparent simplă, și anume „Cum arăta viața unui călugăr sau a unei călugărițe în Bizanț”?

În aprecierea elogioasă făcută monografiei semnate de ilustra cercetătoare și specialistă în bizantinologie Alice-Mary Talbot, tradusă acum în limba română, Rosemary Morris sublinia faptul că autoarea a reușit, în urma unei cercetări intensive și extensive a surselor primare (în special vieți de sfinți), să ofere atât specialiștilor, cât și publicului larg interesat de subiect, răspunsuri și perspective la oîntrebare aparent simplă, și anume „Cum arăta viața unui călugăr sau a unei călugărițe în Bizanț”?

Ascultarea lui Ștefan era o putere lăuntrică, ce-l făcea înțelept și curajos. Știa că înseamnă iubire: iubire pentru Dumnezeu, Care îl călăuzea; iubire pentru poporul lui, pe care îl apăra; și iubire pentru adevăr, care îl ajuta să aleagă bine. Știa când să ridice sabia și când să se oprească, când să plece capul ca să învețe o lecție și când să spună un „nu” hotărât.
Pentru el, a asculta nu însemna supunere oarbă, ci alegerea a ceea ce e drept, chiar când era greu.

Ortodoxia vorbește prin ea însăși. Nu este nevoie să căutăm prea multe argumente pentru a dovedi că este autentică. Începând să o trăim, îi simțim autenticitatea și frumusețea. Credința ortodoxă este singura credință ca mod de viață, ca trăire autentică în Hristos, fidelă cu propriile ei rădăcini. A fi ortodox înseamnă, cu precădere, un primat al experienței față de teorie, față de idei, față de convingeri. Pavel Florenski ne spune că „Ortodoxia se vădește, nu se dovedește”.