Dragă copile, am scris această carte cu sufletul sfâşiat de durere. De ce am scris-o? Ca să arăt cât de crunt a fost regimul totalitar? Nu numai. Am vrut să-i vezi pe compatrioţii noştri în altă lumină. Ei au rămas Oameni în cele mai straşnice împrejurări.
Adu-ţi aminte de fierarul care a ales moartea, dar a desferecat fereastra ca să nu se înăbuşe copiii în vagon.
Adu-ţi aminte de mătuşa Vasilica: ea a cerut să i se dea un termen dublu de închisoare, numai să nu rămână Olguţa fără mamă.
„Fratele mai mic al lui Ion Creangă” – nenea Spiridon cum îi spun prietenii săi mai mici, născut de data aceasta nu la Humulești, ci în Basarabia, la Grinăuți - Bălți, de mână cu copiii săi, Guguță, Ciuboțel, Titirică, Măriuca, Ghiocica, Crăița, au înveselit inimile și au îmbogățit visele copiilor, iar în sufletele ferecate de neliniști ale părinților și bunicilor au picurat deopotrivă lacrimă de dor și netrecătoare bucurie.
Când suntem copii, ne grăbim spre cei adulți cum se grăbește călătorul spre munte. Abia când ajungi în vârf, descoperi că altceva n-ai ce vedea mai frumos decât valea, pe care ai lăsat-o la poalele muntelui.
Spiridon Vanghelie
Întrebarea polemică a lui Tertulian, „Ce au în comun Atena și Ierusalimul? Academia și Biserica?”, a străbătut istoria creștinismului și nu de puține ori revelația și experiența credinței au fost afirmate în tensiune cu „ înțelepciunea din afară”. Însă există și o tradiție apologetică, inaugurată de Sf. Iustin Martirul și Filosoful, potrivit căreia filosofia care-L caută pe Dumnezeu primește providențial capacitatea de a veni în întâmpinarea revelației și de a ajuta la formularea teologică a credinței. Părintele prof.
Paginile acestea sunt o mărturie vie, concretă – o, cât vom mai avea nevoie oare să ni se reamintească aceasta? – a faptului că Evanghelia este mereu actuală și niciodată „epuizabilă”. Totul este proaspăt, dacă ai ochi să citești în viul Duhului. Nu te plictisește. Nu-și termină mesajul. Nu este o carte care poate să aibă „the end”. Din ea te adapi, te revigorezi, te hrănești (pentru minte și pentru suflet), te pregătești pentru o viață mai bună, mai așezată, mai bucuroasă, mai împlinită (aici și Dincolo).
Te-ai întrebat vreodată cum poți înțelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu? Lucrarea de față te invită într-o călătorie în inima Sfintei Scripturi, unde istoria textului sacru și învățăturile sale îți sunt dezvăluite în cheie ortodoxă, urmând tradiția Sfinților Părinți. Volumul conţine şi o postfaţă despre istoria Bibliei în limba română care demontează teoria falsă ce pune pe seama Reformei lui Luther traducerea și răspândirea Bibliei în provinciile istorice româneşti.
Reforma și Iluminismul au influențat radical hermeneutica biblică. Pr. prof. Silviu N. Bunta ne ajută să redescoperăm și să revalorizăm perspectiva autentică a Sfinților Părinți despre cum trebuie citită Scriptura, dar mai ales trăită.
Lucrarea părintelui Bogdan Racu, alcătuită cu pasiune și acrivie științifică, așa cum a trudit întotdeauna ca istoric, este o restituire, o aducere înainte a istoriei mănăstirii Văratec, a obștii monahale de la începuturile ei, dar mai ales, a luminii călăuzitoare pe care Bunul Dumnezeu a împărtășit-o prin sfinții Săi: Cuviosul Paisie de la mănăstirea Neamț, Cuviosul Iosif de la mănăstirea Văratec și Cuvioasele Nazaria, Olimpiada și Safta Brâncoveanu.
+Nichifor Botoșăneanul
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor
