Dogmatica patristică ortodoxă. O expunere concisă (ediție revizuită) este o lucrare de referință în teologia ortodoxă contemporană, propunând o eliberare radicală a dogmaticii de influențele scolastice și raționaliste occidentale. Dogmele Bisericii nu sunt speculații intelectuale, ci formulări conceptuale ale unei realități empirice: experiența duhovnicească a Sfinților Părinți.
Eşti aici
Editura Doxologia
Few events in Christian history have proven as consequential as the Council of Nicaea for the subsequent development not only of the Church but of the Mediterranean, European, and, more broadly, Western world. The decision to affirm that the Son is consubstantial (homoousios) with the Father was not a merely technical clarification of vocabulary; it fixed the conceptual grammar within which later generations, from patristic to modern times, would think about God, about personhood, and about the relation between divine and created being.
Noi apariții în Colecția Apologetica!
Reduceri Colecția Apologetica
Colecţia Apologetica îşi propune să prezinte deosebirile dogmatice şi cultice dintre Biserica Ortodoxă şi celelalte confesiuni creştine pentru consolidarea unui dialog interreligios irenic, fundamentat pe exemplul şi învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos şi a Părinţilor Bisericii.
Dragă copile, am scris această carte cu sufletul sfâşiat de durere. De ce am scris-o? Ca să arăt cât de crunt a fost regimul totalitar? Nu numai. Am vrut să-i vezi pe compatrioţii noştri în altă lumină. Ei au rămas Oameni în cele mai straşnice împrejurări.
Adu-ţi aminte de fierarul care a ales moartea, dar a desferecat fereastra ca să nu se înăbuşe copiii în vagon.
Adu-ţi aminte de mătuşa Vasilica: ea a cerut să i se dea un termen dublu de închisoare, numai să nu rămână Olguţa fără mamă.
„Fratele mai mic al lui Ion Creangă” – nenea Spiridon cum îi spun prietenii săi mai mici, născut de data aceasta nu la Humulești, ci în Basarabia, la Grinăuți - Bălți, de mână cu copiii săi, Guguță, Ciuboțel, Titirică, Măriuca, Ghiocica, Crăița, au înveselit inimile și au îmbogățit visele copiilor, iar în sufletele ferecate de neliniști ale părinților și bunicilor au picurat deopotrivă lacrimă de dor și netrecătoare bucurie.
Când suntem copii, ne grăbim spre cei adulți cum se grăbește călătorul spre munte. Abia când ajungi în vârf, descoperi că altceva n-ai ce vedea mai frumos decât valea, pe care ai lăsat-o la poalele muntelui.
Spiridon Vanghelie
Întrebarea polemică a lui Tertulian, „Ce au în comun Atena și Ierusalimul? Academia și Biserica?”, a străbătut istoria creștinismului și nu de puține ori revelația și experiența credinței au fost afirmate în tensiune cu „ înțelepciunea din afară”. Însă există și o tradiție apologetică, inaugurată de Sf. Iustin Martirul și Filosoful, potrivit căreia filosofia care-L caută pe Dumnezeu primește providențial capacitatea de a veni în întâmpinarea revelației și de a ajuta la formularea teologică a credinței. Părintele prof.
Paginile acestea sunt o mărturie vie, concretă – o, cât vom mai avea nevoie oare să ni se reamintească aceasta? – a faptului că Evanghelia este mereu actuală și niciodată „epuizabilă”. Totul este proaspăt, dacă ai ochi să citești în viul Duhului. Nu te plictisește. Nu-și termină mesajul. Nu este o carte care poate să aibă „the end”. Din ea te adapi, te revigorezi, te hrănești (pentru minte și pentru suflet), te pregătești pentru o viață mai bună, mai așezată, mai bucuroasă, mai împlinită (aici și Dincolo).
