Cuvântul nephilim (un termen împrumutat în ebraică din aramaică) înseamnă, literalmente, „uriași”. În Septuaginta întâlnim termenul grec gigantes, de unde provine cuvântul modern „giganți”. De asemenea, Scriptura ebraică îi identifică pe acești uriași cu acei gibborim („puternici”) din vechime (Fc. 6, 4), iar paralela din greacă repetă pur și simplu gigantes aici. În ambele cazuri, ei sunt numiți „oameni cu faimă”. Ei sunt cei puternici, cei renumiți.
Doar atunci când acceptăm că viața este dificilă, doar când ne împăcăm cu ideea că nu avem niciun drept de la sine înțeles ca să ne simțim comozi, fericiți sau prosperi, putem cu adevărat să fim recunoscători. Recunoscând că viața este dificilă, iar suferința normală, putem începe să percepem orice bucurie – indiferent cât de mică – ca pe un adevărat dar, așa cum făceau și prizonierii de la Auschwitz când vedeau un apus de soare (capitolul 3).
Într-o epocă marcată de suferință și prigoană, când credința era greu încercată, iar Biserica Ortodoxă părea aproape nimicită, Sfântul Serafim de Vîrița a fost lumină, nădejde și mângâiere pentru multe suflete rănite. Așa cum spunea adesea părintele despre sine, „Eu sunt depozitul în care se adună necazurile oamenilor”.
Știința și religia este o lucrare de neegalat atât în literatura de specialitate rusă, cât și în cea străină.
Cine dintre noi, într-un moment sau altul, nu s-a aflat prins în încercările întunecoase și derutante ale vieții? Când suntem la pământ, cel mai mult ne dorim nu sfârșitul durerii, ci un obiectiv care să ne ajute să aflăm sensul durerii.
La Agapia și la Văratec are loc ceva neasemuit, o osmoză, în cadrele sacrului, între viața călugărească și cea mirenească. E o înfrățire benefică ambelor părți, care nu smintește rosturi, ci adaugă valori, când acestea consonează. Universul călugăresc se deschide spre laicitate, păstrându-și nealterată esența, substanța, iar mirenilor li se dăruiește acea curăție care în spațiul monastic supraviețuiește, biruind potrivniciile. E un fenomen care merită reflecție și tâlcuire pentru sine și pentru alții, necunoscători, întru înțelegere și posibilă aderare....
În cadrul mesei rotunde din 26 iunie 2024 din cadrul Workshop-ului de Studii Patristice de la Mănăstirea Antim din București Centrul de Studii Patristice „Sfântul Maxim Mărturisitorul” a hotărât crearea unui Newsletter Patristică, pentru a ne ajuta să fim la curent cu publicațiile și evenimentele academice din domeniul Patristicii românești.
În vremurile prezente, familia, în general, și cea creștină, în mod special, trebuie să facă față unor provocări și asalturi tot mai numeroase și mai variate. Ea este asediată de curente și ideologii tot mai insistente și mai vocale. Deși în stare de asediu, nu a capitulat și nu va capitula niciodată, ci va ieși mai întărită și mai călită din astfel de atacuri, mai mult sau mai puțin violente. Fiind forma firească de viețuire a ființei umane, înscrisă în însăși ontologia omului, ea va exista atât timp cât va exista viață umană.
Autorul
