Eşti aici

Editura Doxologia
 

Alexie, omul lui Dumnezeu

Orice creștin, prin afinitățile sale elective, „are evlavie” mai mare la anumiți sfinți. Mărturisesc că unul dintre sfinții care mi-au trezit o simpatie specială a fost Sfântul Alexie, singurul pe care preaînțeleapta noastră Biserică, conformându-se vestirii divine, l-a gratulat cu supranumele de „omul lui Dumnezeu”. Mi-aduc aminte cum Ioan Alexandru ne spunea că de Sfântul Alexie toate gâzele ies din pământ. Câțiva ani la rând s-a întâmplat să traversez câmpul în această zi și priveam cu o curiozitate copilărească spre a surprinde această ieșire de obște.

La 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea - model de referință pentru soluționarea problemelor de credință și de ordine canonică în Biserică - volumul de față, editat de Dragoș Mîrșanu și Dragoș Boicu, își propune să-l prezinte din trei perspective complementare: ca eveniment istoric, ca vector teologic și ca marcă a tradiției creștine.

La 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea - model de referință pentru soluționarea problemelor de credință și de ordine canonică în Biserică - volumul de față, editat de Dragoș Mîrșanu și Dragoș Boicu, își propune să-l prezinte din trei perspective complementare: ca eveniment istoric, ca vector teologic și ca marcă a tradiției creștine.

Recent canonizată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău este una dintre noile lumini ale sfințeniei românești. Nevoitoare pe Muntele Ceahlău, ea a dus o viață de rugăciune, smerenie și dăruire pentru Dumnezeu.

Acest volum de mici dimensiuni prezintă viața Sfintei Cuvioase Mavra, precum și argumentele care au stat la baza canonizării sale, oferind cititorilor prilejul de a descoperi chipul duhovnicesc al unei sfinte românești și mărturia sfințeniei trăite pe pământul...

De ce sfinții luptă până în ultima clipă? De ce, până în ultima clipă, se roagă și spun că sunt cei mai păcătoși? Pentru că, din firea umană, până la înviere, până la moartea și învierea cu trupul, nu dispar aceste date ale păcatului. Nu dispare această modalitate de a privi realitatea, această modalitate de a o dori, această modalitate pătimașă... Și pot oricând să cad în asta, dar pot oricând să mă ridic, pentru că deja eu sunt conectat la Dumnezeu prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos.

Cartea aceasta de ar numi-o cineva Rai duhovnicesc, nu ar sta departe de adevăr. Căci după cum pe acela l-a sădit Dumnezeu și l-a împodobit cu tot felul de pomi și de flori, spre a fi acolo locuința omului celui întâi zidit, așa și aceasta cuprinde în sine, ca niște osebite feluri de pomi și de flori frumoase, minunile cele înfricoșătoare, pe care Stăpâna cea prea fără prihană le-a săvârșit. Căci după cum roadele acelora veseleau și hrăneau pe omul acela, asemenea și acestea veselesc și hrănesc sufletele cele mâhnite și omorâte prin foamea păcatului.

...

Pagini