În lumea de astăzi tot mai mulți se întreabă dacă minunile mai există. Pentru creștini însă, minunea nu este o simplă „dovadă” spectaculoasă a lui Dumnezeu, ci o lucrare prin care El își arată apropierea și iubirea față de oameni.
De-a lungul istoriei lui Israel și a Bisericii, Dumnezeu a conlucrat cu oamenii pentru împlinirea voii Sale. Uneori, El realizează acest lucru în chip minunat, ca atunci când Moise a condus poporul lui Israel prin Marea Roșie sau când Fecioara Maria L-a născut pe Iisus. Alteori, Se folosește de întâmplări obișnuite pentru a-Și duce la îndeplinire planul. Câteodată, Dumnezeu acordă unei persoane o binecuvântare deosebită doar pentru a-Și arăta puterea și dragostea.
Preocupare fundamentalã a Pãrinților Bisericii, hermeneutica biblicã s-a concretizat și ni s-a transmis într-o multitudine de genuri literare: de la comentarii verset cu verset la cãrțile scripturistice, pânã la omilii exegetice și catene, și de la analiza unor pasaje biblice sub forma unor tratate detaliate ori a scoliilor, pânã la antologii cuprinzând întrebãri și rãspunsuri privind locuri dificile din Scripturã.
O femeie credincioasă, medic, a fost prinsă și trimisă în exil deoarece primise pacienți fără ca aceștia să aibă permisiunea autorităților. După întoarcerea din exil, nu a mai dorit să practice medicina, temându-se că va fi din nou trimisă în exil. Însă, de îndată ce a încetat să mai primească pacienți, a orbit. Mai departe vom reda povestea ei:
Într-o școală a fost organizat un concurs pentru desemnarea celui mai bun elev. Învingător a ieșit un băiat din clasele primare. În acordurile fanfarei, i-a fost înmânată o medalie cu inscripția corespunzătoare. Dar, fie că cei din jur l-au lăudat prea mult, fie că s-a contaminat de „boala stelelor”, lucrurile s-au schimbat din rău în mai rău. În loc să fie în continuare „cel mai bun”, eroul nostru s-a
lăsat pe tânjală, a devenit leneș, obraznic, îngâmfat și egoist.
Cartea Sfântului Nectarie, Despre îngrijirea sufletului, este una duhovnicească, având ca scop „îngrijirea sufletului raţional şi nemuritor” (Celor ce se roagă). A fost tipărită în 1894. Sufletul a preocupat, de-a lungul timpului, atât pe filosofi, cât şi pe teologi. Sfinţii Părinţi au preluat unele idei de la Platon şi Aristotel. Sufletul se manifestă prin, spune Calist Catafygiotul, trei atribute: minte, raţiune şi duh. Ele sunt exercitate prin apropierea de Dumnezeu. Mintea se coboară în inimă, care este centrul sufletului, prin transformarea cunoaşterii în iubire.
