Eşti aici

Editura Doxologia
 

Această cărticică pune la dispoziția cititorilor una din Viețile timpurii ale Sfântului Andrei Criteanul, alcătuită de patriciul Nichita, un Canon de rugăciune către Sfântul Andrei și un cuvânt de învățătură despre Maica Domnului, subiectul predilect al meditației și teologiei sfântului. Maica Domnului este figura centrală a întregii opere a Sfântului Andrei Criteanul.

Cititorii interesați de spiritualitatea athonită pot regăsi în paginile acestui volum un veritabil breviar de cultură duhovnicească și monahală, o experiență creștină deplină, marcată de înnoirea vieții în duh, predată nouă de unul dintre cei mai de seamă viețuitori contemporanidin Sfântul Munte Athos, monahul Moise Aghioritul.

Religia apostolilor. Creștinismul ortodox în primul secol după Hristos contestă afirmaţiile recente ale cercetătorilor că învăţăturile Bisericii despre Treime și divinitatea lui Hristos au fost evoluții ulterioare datorate Părinților și sinoadelor ecumenice... Deși pe alocuri provocatoare, această lucrare deschide noi căi de a interpreta și a înțelege Vechiul și Noul Testament, precum și închinarea noastră liturgică. Aceste noi căi indică întotdeauna spre Sfânta...

Volumul de faţă are la bază textele a mai multor studii și articole publicate în ultimii nouă ani în diverse periodice și volume colective. Dar întrucât procesul de elaborare a acestei schiţe monografice a presupus prelucrări semnificative ale materialelor originale, ele vor fi semnalate doar în lista bibliografică. Lucrarea are un caracter introductiv și nu-și propune să epuizeze problema donatismului, care încă reprezintă o provocare pentru cercetătorii de azi.

Seria „Imnografie bizantină” a Colecției Viața în Hristos, continuă prin publicarea a două canoane inedite alcătuite de Sfântul Maxim Grecul în cinstea Sfântului Duh, în condiții de prigoană, pe când se afla închis în asprele temnițe rusești. Canonul inițial a fost scrijelit direct pe pereții afumați ai temniței.

Viziunea Bisericii Ortodoxe cu privire la cei adormiți s-a cristalizat de-a lungul veacurilor, pe de o parte, printr-o doctrină antropologică specifică, iar pe de altă parte, printr-o serie de practici, conforme acesteia. Sufletele și trupurile celor morți nu se întorc în „neființă”, cum se afirmă prea ușor astăzi. Deși trupurile despărțite de suflete se descompun în pământ, așteptând recompunerea lor la sfârșitul veacurilor, sufletele rămân conștiente de sine și după moarte...

Pagini