Editura Doxologia

 

Întrebarea polemică a lui Tertulian, „Ce au în comun Atena și Ierusalimul? Academia și Biserica?”, a străbătut istoria creștinismului și nu de puține ori revelația și experiența credinței au fost afirmate în tensiune cu „ înțelepciunea din afară”. Însă există și o tradiție apologetică, inaugurată de Sf. Iustin Martirul și Filosoful, potrivit căreia filosofia care-L caută pe Dumnezeu primește providențial capacitatea de a veni în întâmpinarea revelației și de a ajuta la formularea teologică a credinței. Părintele prof.

Paginile acestea sunt o mărturie vie, concretă – o, cât vom mai avea nevoie oare să ni se reamintească aceasta? – a faptului că Evanghelia este mereu actuală și niciodată „epuizabilă”. Totul este proaspăt, dacă ai ochi să citești în viul Duhului. Nu te plictisește. Nu-și termină mesajul. Nu este o carte care poate să aibă „the end”. Din ea te adapi, te revigorezi, te hrănești (pentru minte și pentru suflet), te pregătești pentru o viață mai bună, mai așezată, mai bucuroasă, mai împlinită (aici și Dincolo).

Lucrarea părintelui Bogdan Racu, alcătuită cu pasiune și acrivie științifică, așa cum a trudit întotdeauna ca istoric, este o restituire, o aducere înainte a istoriei mănăstirii Văratec, a obștii monahale de la începuturile ei, dar mai ales, a luminii călăuzitoare pe care Bunul Dumnezeu a împărtășit-o prin sfinții Săi: Cuviosul Paisie de la mănăstirea Neamț, Cuviosul Iosif de la mănăstirea Văratec și Cuvioasele Nazaria, Olimpiada și Safta Brâncoveanu.

+Nichifor Botoșăneanul

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor

Preaplinul întâlnirilor noastre dădea peste margini, ori de câte ori treceam Prutul. Ne însoțea o fericire contagioasă, mai mult decât firească. Impresii amestecându-se, sublimându-se, dizolvând toate contururile trecutului, ale prezentului, ale realității și ale imaginației. Nopți albe, zile trăite intens, lacrimi și hohote de râs, cântece, povești și taine împărtășite. Ea este Ileana Popovici, mătușa mea pe linie paternă, care, după mai multe încercări, a reușit să-și cunoască neamul, reîntregindu-l. Nu știam nimic una despre alta.

Studiu introductiv de Tatiana Petrache

Cântarea Cântărilor este un minunat îndrumar duhovnicesc pe calea unirii mistice a sufletului omenesc cu Mirel Hristos. În perspectiva exegetică a lui Nil, femeia desfrânată – adică sufletul omului – pornește de la starea de necunoaștere a lui Dumnezeu și înaintează spre cunoașterea și vederea Lui, curăţindu- se și luminându-se prin harul lui Dumnezeu, prin Sfintele Taine ale Bisericii și prin nevoinţa personală. Astfel, sufletul devine mireasa curată a Mirelui dumnezeiesc.