cuvinte duhovnicesti

 

„Biserica, în zilele noastre, are misiunea de a descoperi lumii dragostea cea părintească a lui Dumnezeu. Citind Sfânta Scriptură, vedem că Dumnezeu vorbește adeseori despre tinerețe. Mai întâi, amintește despre tinerețea lui Israel, iar aceasta ne apare, la o primă vedere, ca o realitate fragilă. În Psalmi se spune undeva că inima omului este înclinată spre cele rele încă din tinerețe. Un alt psalm vorbește despre greșelile tinereții, iar Sfântul Apostol Pavel, în Epistola a II-a către Timotei, ne îndeamnă să fugim de ispitele, de fluctuațiile ei.

„Domnul vine la noi în Sfânta Liturghie, aşa cum ne-a făgăduit, şi ni Se dăruieşte nouă şi ni Se dăruieşte ca Taină. Taină a tainelor.

Acest volum este disponibil în ediția a doua, accesând adresa de mai jos:

unde-ti-este-bucuria-omul-lui-dumnezeu-un-dialog-despre-suferinta-bucurie

Fiind eu nemernic și străin pe acest pământ, ca și toți părinții mei, și cugetând la cele petrecute în viața mea, mi-am adus aminte de unele predici pe care le-am vorbit oarecând părinților și fraților din această Sfântă Mănăstire Sihăstria, pe vremea când, cu nevrednicie, eram povățuitor duhovnicesc al lor. Deci, am socotit că ar fi bine să scriu unele dintre aceste predici ce mi s-au părut a fi mai de folos atât pentru cinul nostru călugăresc, cât și pentru credincioși.

O mănăstire este ca o torţă aşezată pe candelabrul Templului lui Dumnezeu, ca un oraş întărit ridicat pe muntele lui Dumnezeu, spre care toţi privesc pentru a primi confirmarea nădejdii lor şi a vedea că, într-adevăr, Dumnezeu a venit să locuiască printre oameni. Cum mărturisim că Dumnezeu este printre noi şi în noi, dacă nu prin bucurie, pace şi linişte, care iradiază din mănăstire ca o jertfă binemirositoare? Nu este deloc nevoie de cuvânt pentru a dovedi acest adevăr în lume, care este plină de cuvinte şi imagini, o lume în care pare a fi fost spus totul...

„Săgeata vânătorului de păsări doboară uliul din înălțime, la fel și monahul prin mândrie cade din ceruri. Vinul amestecat cu apă caldă este mai bun la gust, iar faptele monahului sunt mai bine primite, când sunt amestecate cu învățăturile credinței și cunoștința adevărată. Untdelemnul se separă de apă și postul spurcat al celui nedrept nu se apropie de Dumnezeu. Leul rage după pradă, așa și pizma monahului, spre răpirea aproapelui.”

Sfântul Simeon Stâlpnicul

„Noi suntem case ale lui Dumnezeu, ogorul Lui… Iubirea lui Dumnezeu, care ne este dăruită din belșug prin Sfintele Taine și prin slujbe, canonul personal, Rugăciunea lui Iisus și studiul cărților patristice, spre aceasta țintesc: să ne zidească pe noi înșine casă trainică… Să fim neîncetat cu luare aminte la noi înșine. Pe lume au existat clădiri strălucitoare, așezăminte și mănăstiri frumoase, care s-au pustiit. De ce credeți că s-a întâmplat aceasta?

Ceea ce înțeleptul ierarh cărturar spunea demult despre folosul citirii cărților în limba maternă — făcând analogie cu banii care circulă peste tot — reprezintă un adevăr verificat de milenii. Pornind de aici, putem afirma că circulația cărților, prin traduceri, în spații geografice diferite se leagă strict de însuși rostul scrierii lor. Astfel, nu e de mirare că lucrări celebre sunt cunoscute pe toate meridianele lumii, oferind elemente luminoase care se regăsesc în morfologia spirituală a multor popoare.

,,Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.” (Psalm 115, 6)