Eşti aici

cuvinte duhovnicesti
 

Calea pocăinței lăuntrice în viața și scrierile Cuviosului Părinte Arsenie Boca este o lucrare de restituire a chipului autentic al unuia dintre marii isihaști ai Bisericii Ortodoxe Române și, în general, ai spiritualității răsăritene. Evenimentele la care face referire volumul sunt cele ale biografiei lăuntrice. Ele decupează teme prezente în scrierile Cuviosului, care fac înțeleasă întreaga sa învățătură, notele și însemnările sale reprezentând un adevărat jurnal de front...

De câte ori nu auzim astăzi afirmația: „Vremurile sfinților au trecut demult. Oamenii de acum sunt extrem de neputincioși. Unde mai sunt astăzi marii giganți ai duhului, ca Sfinții Antonie și Macarie cel Mare, ori ca Sfinții Serghie de Radonej și Serafim de Sarov? Sfinți de talia lor nu mai pot să existe în vremurile noastre!”. Dar Duhul Sfânt lucrează și naște mereu noi sfinți, la fel de unici ca și Dumnezeul Căruia i-au slujit, căci Mântuitorul Hristos, așa cum ne spune...

Lucrarea de față este un adevărat tratat filocalic de viețuire creștină în general și monahală în special. Originalitatea catehezelor Părintelui Iosif Vatopedinul, ucenicul binecunoscutului avvă contemporan Iosif Isihastul, constă atât în mărturia și experiența personală a autorului, dar și în faptul că mare parte din învățăturile și principiile monahale cunoscute în tradiția creștină răsăriteană sunt expuse și aplicate în contextul actual.

Părintele Nicolai Boian slujește în Ungheni, Republica Moldova și este foarte activ în mediul online, unde scrie îndeosebi pentru tineri. Este președintele Mișcării eparhiale „Pentru apărarea și promovarea Fecioriei, Vieții și Familiei tradiționale”. Articolele sale cuprinse în această carte sunt destinate mai multor categorii de cititori: tineri, studenți, familii, intelectuali, muncitori și tuturor celor care caută un cuvânt bun, fiind răspunsuri la necesitățile actuale...

De la începutul slujirii preoţeşti până în cea din urmă zi a itinerariului său prin viaţă, preotul Ilie Ilisei a fost robit la inimă de sacerdotala slujire. Un fior străin lumii acesteia i-a inundat întreaga fiinţă. Râvna casei lui Dumnezeu l-a mistuit, de aceea petrecea zi de zi în biserică momente îndelungate, dar mai ales în duminici şi sărbători. Venea uneori în zorii zilei să deschidă biserica,

     Cuviosul Paisie a făcut, şi continuă să facă şi după adormirea sa, multe minuni. Nu a fost un fals făcător de minuni. A fost un om al lui Dumnezeu, un creştin adevărat. Era un om al dragostei şi al jertfei; om care îşi oferea, în adevăratul sens al cuvântului, întreaga ființă şi întreaga viață lui Dumnezeu şi celui creat după icoana Lui, omului. A fost atletul lui Hristos,  slujitorul omului, ascetul monahismului ortodox.

„Participarea creştinului la orice fel de război vine în vădită opoziţie cu credinţa sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă.” Această concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprimă cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de război şi stagiul militar. Biserica se opune participării creştinilor la războaie de cucerire însă încuviinţează satisfacerea serviciului militar şi participarea la războiul pentru apărarea...

Pagini