După mutarea la Domnul a părintelui arhimandrit Placide Deseille de vrednică pomenire, la 7 ianuarie 2018, părintele Casian – ucenicul său de la Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare” din Franța – a demarat o amplă lucrare de recuperare a învățăturilor sale duhovnicești rămase sub formă de manuscris sau înregistrate ca sinaxe și conferințe, pe care le-a publicat la editura mănăstirii, sub formă de broșuri.
Eşti aici
cuvinte duhovnicesti
Părintele Euharist este un monah al vremurilor noastre, cu căderi și ridicări, cu năzuințe de desăvârșire, cu pogorâri la iad, cu ispite și preaînțelepțitoare încercări. Un monah, ca atâția alții, care s-a întors din calea care duce către iad, a păcatului, și a apucat pe poteca îngustă care duce la Hristos și la virtute, purtând în suflet o adâncă chemare ca o supremă făgăduință: Înviați și voi!
Fără îndoială, cititorilor dornici de culori, metafore și figuri artistice aceste povestiri li se vor părea prea simple. Ținem să le reamintim tuturor că realitățile fundamentale sunt simple și totuși bogate și profunde: aerul, apa, Dumnezeu. Dincolo de simplitate, în aceste povestiri cititorul va găsi însă înțelepciunea bătrâneții, frumusețea vieții, rostul esențial al ascezei și puterea credinței, care pe toate le poate vindeca, întări, înfrumuseța și mântui.
Pr....
Această carte a fost scrisă în 31 de zile, între 1-31 mai 2023. A pornit de la un gând, care mi s-a întărit în minte în Duminica Mironosițelor: vorbim prea puțin despre Iisus Hristos. Sau, când vorbim, repetăm mereu aceleași lucruri și, de aceea, cu greu le mai poate cineva auzi și înțelege. Deși credem că El este prezent, ne raportăm la El ca la o persoană din trecut sau ca la o proiecție în viitor. Cum ar fi să exersez, ca proiect limitat (o lună), o reflecție proaspătă...
Pentru Biserica Ortodoxă, sfinţenia nu este reuşită omenească, familiarizare morală individuală cu virtuţile, ci legătură şi comuniune cu Dumnezeul Treimic. Cu cât omul doreşte mai mult o relaţie sinceră cu Dumnezeu şi cu aproapele lui şi se luptă în acest scop, cu atât mai sfinţit este de Creatorul lui, ca să fie slăvit Dumnezeul Treimic în persoana lui şi prin el de întreaga umanitate.
Calea pocăinței lăuntrice în viața și scrierile Cuviosului Părinte Arsenie Boca este o lucrare de restituire a chipului autentic al unuia dintre marii isihaști ai Bisericii Ortodoxe Române și, în general, ai spiritualității răsăritene. Evenimentele la care face referire volumul sunt cele ale biografiei lăuntrice. Ele decupează teme prezente în scrierile Cuviosului, care fac înțeleasă întreaga sa învățătură, notele și însemnările sale reprezentând un adevărat jurnal de front...
De câte ori nu auzim astăzi afirmația: „Vremurile sfinților au trecut demult. Oamenii de acum sunt extrem de neputincioși. Unde mai sunt astăzi marii giganți ai duhului, ca Sfinții Antonie și Macarie cel Mare, ori ca Sfinții Serghie de Radonej și Serafim de Sarov? Sfinți de talia lor nu mai pot să existe în vremurile noastre!”. Dar Duhul Sfânt lucrează și naște mereu noi sfinți, la fel de unici ca și Dumnezeul Căruia i-au slujit, căci Mântuitorul Hristos, așa cum ne spune...
Lucrarea de față este un adevărat tratat filocalic de viețuire creștină în general și monahală în special. Originalitatea catehezelor Părintelui Iosif Vatopedinul, ucenicul binecunoscutului avvă contemporan Iosif Isihastul, constă atât în mărturia și experiența personală a autorului, dar și în faptul că mare parte din învățăturile și principiile monahale cunoscute în tradiția creștină răsăriteană sunt expuse și aplicate în contextul actual.
Părintele Nicolai Boian slujește în Ungheni, Republica Moldova și este foarte activ în mediul online, unde scrie îndeosebi pentru tineri. Este președintele Mișcării eparhiale „Pentru apărarea și promovarea Fecioriei, Vieții și Familiei tradiționale”. Articolele sale cuprinse în această carte sunt destinate mai multor categorii de cititori: tineri, studenți, familii, intelectuali, muncitori și tuturor celor care caută un cuvânt bun, fiind răspunsuri la necesitățile actuale...
În această carte, Mitropolitul Antonie vorbește despre „diferența dintre cel care merge la biserică, iubește biserica, slujește biserica, propovăduiește Evanghelia, și cel care este creștin” cu adevărat. În prima situație este creștinul care merge formal la biserică, cel care este creștin pentru că așa s-a născut, pentru că așa i s-a spus, care ține rânduielile Bisericii pentru că „așa este bine”, uneori chiar din superstiție.
