cuvinte duhovnicesti

 

Traducere din limba greacă veche de Laura Enache, studiu introductiv şi ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahrim.

Pentru monahi tăcerea este dreptar al vieții. Îi păzește de vorbirea neîncetată și neînfrânată, de judecarea aproapelui și de clevetire, care este moartea sufletului. Îi izbăvește de conflicte și de certuri și le menține necesara liniște lăuntrică pentru nevoința luării aminte la sine. Tăcerea este rodul isihiei, o stareinterioară din care se naște cuvântul duhovnicesc.

Când tace monahul și când vorbește?

Avva Pimen dezleagă cu discernământ această problemă:

Editarea Operei complete a Sfântului Nectarie al Pentapolei, inițiată în Grecia în anul 2005, avându-l coordonator pe cunoscutul cercetător de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Dimitrios Gonis, a constituit la vremea respectivă, și constituie încă, un eveniment duhovnicesc şi cultural major, mult așteptat de cititorii și închinătorii Sfântului Nectarie.

Cartea părintelui Paisie Olaru este un îndemn pentru a înțelege esențialul și vocația vieții monahale. Lumina și lupta acestei cărți, care cheamă pe om la împăcare cu Dumnezeu, cu semenii și cu sine însuși, contrastează mult cu tulburarea veacului în care trăim. Pentru părintele Paisie, moartea a devenit un Paște, o trecere la Domnul, într-un „colțișor de rai”, într-un „sălaș din Casa Tatălui ceresc”, pentru că toată viața sa pe pământ a fost căutare și pregustare a bucuriei cerești.

Lucrarea de faţă reprezintă o sinteză a tot ceea ce am scris despre monahism, un mic manual de prezentare a vieţii duhovniceşti aşa cum trebuie ea trăită atât de călugări, cât şi de mireni. Nu există două spiritualităţi diferite în Ortodoxie, una monahală şi una laică, două scopuri diferite, unul pentru călugări şi altul pentru mireni. Este vorba despre aceeaşi cale, cu câteva mici diferenţe, fireşte, însă de nuanţă, de amănunt, de dozaj. Viaţa călugărului nu este diferită în esenţă de viaţa credincioşilor mireni.

Peste tot, astăzi, Ortodoxia este răstignită și acest lucru dă naștere, pentru noi toți, la o responsabilitate deosebită, responsabilitatea acceptării crucii Ortodoxiei, dar și cea a răbdării și a rodirii duhovnicești în răbdare. Pentru noi însă, crucea este în același timp și înviere. Și prin această cruce pe care o poartă aproape toate țările ortodoxe, credem că participăm și la Învierea lui Hristos.

Au fost adunate în această carte secvenţe din viaţa şi „opera” părintelui Iustin Pârvu. Închis la Aiud, la Gherla, la Periprava, „închis” în mănăstire, „îngropat în lume”, părintele Iustin n-a făcut decât să reafirme, de fiecare dată, libertatea deplină pe care ţi-o oferă credinţa. Din pilda sa şi a altora învăţăm să fim români şi creştini. Cartea adună  dialoguri realizate în perioada 2005-2007.

Cartea de față a cuprinde mărturii despre persoana și lucrarea duhovnicească a Părintelui Paisie Olaru, care a făcut din smerenie și rugăciune o forță uriașă de bunătate duhovnicească, de înnoire a viețiioamenilor și de îndrumare a lor pe calea mântuirii.

Aşa cum din rouă pământul ia umezeală, aşa şi din Sfântul Aşezământ al Pecerskăi pământul Rusiei s-a umplut de învăţătura sfinţilor. „Apele îl făcură să crească, adâncul îl ridicase şi râurile acestuia înconjurau locul unde fusese sădit şi trimiteau apele lor la toţi arborii câmpului. De aceea înălţimea lui întrecuse pe toţi arborii câmpului şi avea pe dânsul mulţi lăstari şi ramurile lui se înmulţiseră” (Iez. 31, 4-5).

Cine nu caută unirea cu Hristos? Călugări și mireni, athoniți și români, greci sau francezi, oameni din toate vremurile, limbile și națiunile; dorirea lui Dumnezeu este profund înscrisă în natura noastră și Domnul, prieten al oamenilor, n-a încetat niciodată să ne propună mijloace nenumărat de variate de a avea acces la această unire intimă cu El aici jos, și chiar de acum. Ceea ce Sfântul Munte oferă în mod deosebit este faptul că, neîntrerupt, de mai mult de o mie de ani, Athosul este un loc destinat exclusiv acestei trăiri mistice.