cuvinte duhovnicesti

 

Pătrunderea în universul sufletului marcat de suferinţă ne introduce într-un câmp de cercetare nelimitat, în care, prin intermediul psihiatriei şi al psihologiei, gândirea ştiinţifică se întâlneşte cu teologia. Urmând fiecare un sistem propriu de evaluare a fenomenelor psihice şi o cale specifică de pătrundere în suportul cauzal al acestora, ambele discipline se întâlnesc în efortul de a aduce alinare durerii sufleteşti a omului şi de a-l readuce peacesta la un nivel stabil de sănătate.

După dialogurile cu Părintele Iustin din anii 2005-2006, adunate integral, în ediție definitivă, în volumul „Părintele Iustin Pârvu – o misiune creștină și românească” (Editura Doxologia, 2014), credeam că nimic nu mai e de spus. Însă trecând pe la Petru Vodă, pe la începutul anului 2010, după ce Părintele Iustin a revenit din spitalul de la Cluj-Napoca, de unde tot primeam vești că „a plecat”, nu m-am putut abține și am mai înregistrat o convorbire. Apoi, la o vreme, revenind, părintele m-a întrebat: „Nu continuăm?”, Și am continuat.

Evanghelia este izvor de bucurie şi de nădejde. Trăirea creştină trebuie să fie o trăire de bucurie. Temeiurile bucuriei noastre le avem în credinţa noastră, în rânduielile Bisericii noastre, în sărbătorile noastre, în slujbele Bisericii noastre. Mereu suntem chemaţi la bucurie nu numai prin îndemnurile pe care le auzim citindu-se la Sfânta Evanghelie sau pe care le citim noi din Sfânta Evanghelie, ci şi prin rânduielile de slujbă, prin sărbătorile rânduite de Biserica noastră. Se creează o atmosferă de bucurie, iar bucuria cea mai înaltă este cea de la...

Preţuiţi Sfânta Spovedanie! Prin Spovedanie se salvează familia, prin Spovedanie se scot sufletele din iad înainte de a ajunge acolo, prin Spovedanie ne împăcăm cu Dumnezeu înainte de a merge în faţa Judecătorului, prin Spovedanie reînviem din nou, prin Spovedanie căpătăm dor de viaţă, prin Spovedanie ne dă nouă Dumnezeu bucurie în viaţă. De spovedanie depinde mântuirea noastră sau osânda noastră!

Părintele Ioanichie Bălan

Mănăstirea Optina sau Pustia Optinei (Optinakaya Pustyn) ocupă un loc aparte în istoria vetrelor de duhovnicie ale Bisericii Ortodoxe. Acest fapt a fost consfinţit în 1996 când Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat 14 stareţi care se nevoiseră în Mănăstirea Optina. Evenimentul a oficializat ceea ce evlavia credincioşilor statuase de aproape un secol: locul Stareţilor Optinei era în calendarul Sfinţilor Bisericii dreptmăritoare. S-a mai hotărât ca 11 octombrie să fie data de prăznuire obştească a acestora.

La Editura Doxologia a apărut, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Stareţul Anatolie de la Optina, cel de-al cincilea volum din colecţia „Cuvioşi stareţi de la Optina” în traducerea părintelui Teoctist Caia.

Egumenul Antonie, în lume Alexandru Ivanovici Putilov, s-a născut pe data de 9 martie 1795 în orașul Romanov, gubernia Iaroslav. Părinții săi, Ivan Grigorievici și Ana Ivanovna Putilov, locuitori de baștină ai orașului Serpuhov, s-au înregistrat la Societatea negustorilor din Mologa. Fiind oameni evlavioși, și-au educat copiii în frica de Dumnezeu, în duhul ortodoxiei autentice și din fragedă copilărie i-au învățat să iubească Biserica și slujbele dumnezeiești.

Studiind cu sârguință, încă înainte de intrarea în mănăstire, scrierile Sfinților Părinți, nu doar cu mintea, ci străduindu-se să îndeplinească și în faptă sfaturile lor, părintele Ilarion îi avea pe aceștia pururea înaintea sa. Astfel, starețul, printr-o îndelungată obișnuință, se forța pe sine în fiecare clipă la tot felul de nevoințe trupești și morale și disprețuia voința proprie și odihna. A continuat să se constrângă pe sine la osteneli chiar și atunci când doctorii au constatat un cumul de câteva boli, fiecare fiind în sine foarte serioasă și aproape...