Eşti aici

cuvinte duhovnicesti
 

Părintele Nicolai Boian slujește în Ungheni, Republica Moldova și este foarte activ în mediul online, unde scrie îndeosebi pentru tineri. Este președintele Mișcării eparhiale „Pentru apărarea și promovarea Fecioriei, Vieții și Familiei tradiționale”. Articolele sale cuprinse în această carte sunt destinate mai multor categorii de cititori: tineri, studenți, familii, intelectuali, muncitori și tuturor celor care caută un cuvânt bun, fiind răspunsuri la necesitățile actuale ale oamenilor.

În această carte, Mitropolitul Antonie vorbește despre „diferența dintre cel care merge la biserică, iubește biserica, slujește biserica, propovăduiește Evanghelia, și cel care este creștin” cu adevărat. În prima situație este creștinul care merge formal la biserică, cel care este creștin pentru că așa s-a născut, pentru că așa i s-a spus, care ține rânduielile Bisericii pentru că „așa este bine”, uneori chiar din superstiție.

De la începutul slujirii preoţeşti până în cea din urmă zi a itinerariului său prin viaţă, preotul Ilie Ilisei a fost robit la inimă de sacerdotala slujire. Un fior străin lumii acesteia i-a inundat întreaga fiinţă. Râvna casei lui Dumnezeu l-a mistuit, de aceea petrecea zi de zi în biserică momente îndelungate, dar mai ales în duminici şi sărbători. Venea uneori în zorii zilei să deschidă biserica,

     Cuviosul Paisie a făcut, şi continuă să facă şi după adormirea sa, multe minuni. Nu a fost un fals făcător de minuni. A fost un om al lui Dumnezeu, un creştin adevărat. Era un om al dragostei şi al jertfei; om care îşi oferea, în adevăratul sens al cuvântului, întreaga ființă şi întreaga viață lui Dumnezeu şi celui creat după icoana Lui, omului. A fost atletul lui Hristos,  slujitorul omului, ascetul monahismului ortodox.

„Participarea creştinului la orice fel de război vine în vădită opoziţie cu credinţa sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă.” Această concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprimă cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de război şi stagiul militar. Biserica se opune participării creştinilor la războaie de cucerire însă încuviinţează satisfacerea serviciului militar şi participarea la războiul pentru apărarea patriei.

Schitul „Duminica Tuturor Sfinţilor” – Bucium a fost întemeiat ca metoc al Schitului „Prodromul”, din Sfântul Munte Athos, după unii istorici în anul 1853, după alţii, în 1863, de Arhischimonahul Nifon Ionescu, în timpul şi pe moşia domnitorului Grigorie Alexandru Ghica al II-lea. De numele acestui domnitor se leagă şi începuturile Schitului „Prodromul”, din Sfântul Munte Athos, pe care l-a susţinut cu bani, terenuri şi daruri de tot felul prin Epitropia „Sfântul Spiridon” – Iaşi.

Se doreşte ca acestă carte să fie o călăuză duhovnicească pentru toţi ce-L iubesc pe Hristos şi poartă în ei nădejdea mântuirii. Arhimandritul Cleopa Ilie a fost părintele duhovnicesc al Mănăstirii Sihăstria şi al multor credincioşi timp de peste 50 de ani. A fost un duhovnic al rugăciunii, al cunoaşterii şi al cuvântului viu care trezeşte conştiinţa, care luminează mintea şi dă viaţă . Sfinţia sa porneşte de la minte spre inimă . De aceea, mai întâi învaţă, sfătuieşte, explică şi abia la urmă spovedeşte şi ascultă glasul conştiinţei şi al inimii celor ce...

Pagini