Eşti aici

Editura Doxologia
 

Prin anul 394, un grup de șapte monahi din Ierusalim întreprind o călătorie în Egipt cu gândul de a cunoaște viețuirea monahilor de aici. Unul dintre ei, care a ținut să rămână anonim, a lăsat o relatare a acestui perelinaj, veritabilă inițiere în spiritualitatea Părinților pustiei scrisă înainte de Istoria Lausiacă și de Pateric. 

Cartea de față se dorește a fi, pe de o parte, un prinos de recunoștință și de admirație adus Sfinților Părinți care, prin scrierile lor, ne luminează mintea, ne întăresc voința și ne încălzesc inima pentru cunoașterea lui Dumnezeu și urmarea voii Sale, iar pe de altă parte, ea se constituie într-o caldă invitație la lectură adresată omului de astăzi, căci practica lecturii scrierilor sfinților aduce mare folos duhovnicesc celor care aleg să-și hrănească și să-și desfete sufletele în acest fel.

Lucrarea Misiune în pandemie – un jurnal duhovnicesc cuprinde diferite mesaje adresate creștinilor, în timpul pandemiei provocate de COVID-19, în perioada 23 martie – 7 iunie 2020. Aceste mesaje au fost postate pe Facebook și pe cinci grupuri de prieteni pe WhatsApp, pentru a suplini, măcar în parte, cuvântul de învățătură pe care creștinii ar fi trebuit să-l primească în Sfânta Biserică.

Cartea aceasta se dorește a fi și o mărturie a traiului cotidian din pandemie, lăsată posterității.

Omul robotizat, omul protetic, omul bionic, cyborg-ul, hibridarea omului cu mașina, transferul de conștiință...

Sunt doar câteva dintre temele unor preocupări ce păreau cândva doar science-fiction, dar care încep să devină realitate și sunt promovate pe scară tot mai largă de un curent ideologic numit transumanism.

Pururea sunt strălucite și cu totul lăudate pomenirile sfinților. Dar mai vrednic de laudă și mai slăvit dintre toate este ceea ce prăznuim noi astăzi. Căci prezenta pomenire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe nu cuprinde numai imitarea Patimii celei Stăpânești, împodobită fiind cu lupte atletice și înfrumusețată cu străluciri primăvăratice, ci se îmbogățește cu strălucirea unor foarte înalte sărbători stăpânești.

 

Nu e prima dată când scrisul Părintelui Ioan-Florin Florescu mă instruiește, mă consolează, mă bine dispune. Ca cititor, am întotdeauna ceva nou de învățat, ceva întremător de trăit, ceva de natură să transforme răspunsurile gata-făcute în pasiune interogativă, în căutare răsplătitoare. Ceea ce, din păcate, e o experiență rară, când e vorba de alte texte „edificatoare”, în care, de multe ori, cum o spune și Părintele Florescu, certitudinile previzibile evacuează „uimirea și cutremurul”.

Această carte conține o poveste despre un cneaz ager la minte și inteligent,  dar mândru și nerăbdător. Întâlnindu-se cu un tăietor de lemne și familia lui și văzând cât de puternică era credința în Dumnezeu în inimile acestor oameni obișnuiți, cneazul s-a umplut de mânie.

El a hotărât să le arate că Dumnezeu nu poate face nimic în fața puterii lui și că acești oameni ar trebui să aibă mai multă încredere în el, care le era conducător, decât în Dumnezeu.

Cneazul a dat multe porunci pentru a-l face pe tăietorul de lemne să-și piardă credința că...

Părintele Sofian reuşea să aducă Pustia-Cuvânt în mijlocul Bucureştilor. Nu era un monah adaptat la viaţa Cetăţii, ci unul care ne purta pe noi în Sihăstria cea mai afundă şi mai roditoare. Cuvintele sale de învăţătură aveau o forţă de pătrundere extraordinară, în ciuda glasului destul de stins. O tăcere de rai se aşternea atunci când începea să agrăiască. Numai aşa îi putea fi auzită cuvântarea izvorâtă. Cum se petrece cel mai adesea la marii duhovnici, şi la el blândeţea nesfârşită era însoţită de o fermitate contagioasă a mărturisirii neabătute a dreptei...

Bucuria, ca și iubirea, nu este o experiență în singurătate. Bucuria este ceva experimentat în comuniune și unitate cu Dumnezeu și cu ceilalți – familiile noastre, prietenii, vecinii... chiar, inexplicabil, cu dușmanii noștri. Bucuria nu poate fi căutată în același fel în care pot fi căutate plăcerile. Mai degrabă, bucuria este un dar de la un Dătător care dorește să ofere nu doar ocazional, ci permanent – și veșnic.

Pagini