Eşti aici

spovedanie
 

Mihai împlinește șapte ani și află că, pentru a se putea împărtăși, este nevoie să se spovedească. O situație dificilă apărută în familie îl face să se descurajeze, însă prietenul lui, îngerul păzitor, apare la
timp și îi este alături. Aripile i se deschid din nou și îl conduc pe băiat într-un șir de călătorii menite să-i întărească convingerea că sufletul omului este foarte valoros.
Spre surprinderea lui, Mihai află că sufletul are nevoie și el de „reparații”,...

Viața duhovnicului care stăruie în pocăință adâncă va fi bogată în experiențe atât de bucurie, cât și de suferință duhovnicească. Mintea lui se mișcă simultan pe toată adâncimea, înălțimea și lățimea căii Domnului. O lume de o măreție de nedescris i se dezvăluie duhului său: „El vede atât adâncurile întunecate ale gropii, cât și Lumina Împărăției”.

Arhim. Zaharia Zaharou

 

Spovedania și iertarea!

La începutul Postului Mare căutăm (sau ar trebui să o facem) spovedania și iertarea mai mult decât de obicei, iar acest lucru se datorează numai și numai Învierii lui Hristos. Nu te poți apropia de o asemenea sărbătoare fără să fi postit, fără să te fi spovedit, fără să fi iertat și să fi fost iertat. Iar gândul pocăinței, al iertării și al mărturisirii poate ajunge la noi și printr-un cuvânt bun sau o carte bună. De aceea, săptămâna aceasta, Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei ne întâmpină cu o serie de cărți despre spovedanie, pocăință și Sfânta Euharistie.

Spovedania are un rol fundamental pentru viața noastră în Hristos! Este atât un mijloc de a redobândi iertarea lui Dumnezeu, cât și o pavăză împotriva patimilor noastre.
Acest lucru este deosebit de important în cultura noastră contemporană, care devalorizează adevărul, virtutea, moralitatea și nu acordă importanță lui Dumnezeu și sufletului. Copiii noștri au nevoie de o relație plină de afecțiune acasă și nu numai – în special cu părintele duhovnic, dar în același...

Mai aproape de Hristos. Spovedania și iertarea - Recenzie

Mitropolitul Antonie de Suroj a devenit cunoscut ca scriitor și propovăduitor al rugăciunii și vieții creștine. A fost fondator, episcop – apoi arhiepiscop și mitropolit – al Episcopiei de Suroj, Episcopia pentru Marea Britanie și Irlanda a Patriarhiei Moscovei. Aparițiile sale calde și pline de râvnă la radio și TV au adus mii de oameni aproape de el, lucru ce a dus la numeroase convertiri la ortodoxie, mai ales din rândul intelectualilor. Corespondentul BBC pentru probleme religioase, Gerald Priestland, l-a numit cândva singura și cea mai puternică voce creștină din Marea Britanie.

Importanţa Sfintei Spovedanii

Spun bătrânii că, în anii 1934-1935, pe valea Bistriţei, în satul Izvorul Muntelui, Ceahlău, s-a petrecut un fapt cu totul neobişnuit şi înfricoşător. O oarecare fată din sat, de vreo 20 de ani, necăsătorită, păştea oile pe munte. Iar din lucrarea diavolului, un cioban a căzut cu dânsa în păcat. Fiindu-i ruşine să n-o afle părinţii, şi-a ucis pruncul mai înainte de vreme. Apoi, rușinându-se şi de preotul satului, nu şi-a mărturisit acest greu păcat al desfrânării şi uciderii de prunci.

Mărturisirea păcatelor nu trebuie evitată şi nici amânată!

Mărturisirea păcatelor nu trebuie evitată şi nici amânată. Prelungirea unei vieţi de păcate cu gândul că este timp suficient la bătrânețe pentru pocăinţă este o amăgire deşartă şi o dovadă de uşurătate, împreunată cu împietrirea inimii.

Spovedim păcatele de dinainte ca să facem loc pentru altele noi!

Cugetând asupra spovedaniilor pe care, de-a lungul vremii, le-am făcut eu sau care mi-a fost dat să le primesc, mi se pare că destul de des spovedania se prezintă ca un fel de moment când noi am vrea să ne izbăvim de povară, de greutatea păcatelor săvârşite, şi care adesea ne este destul de neplăcută, iar aceasta pentru a putea să ne fie mai uşor să trăim. Și în acest sens imi aduc aminte de cuvintele unui băieţel, pe care surioara l-a întrebat pentru ce anume se spovedeşte, iar el a răspuns: „pentru aceea ca, azvârlind o parte dintre păcatele de dinainte, să facă loc pentru altele noi…”.

Cum să ne găsim duhovnicul?

Pocăința este considerată de către Sfântul Simeon Noul Teolog „arta păstoririi frumoase a sufletului”, de care depinde mântuirea sufletului. La fel, un duhovnic iscusit, un părinte spiritual care să poată conduce cu iscusință și să păstorească frumos sufletul nostru, îndreptându-l către zările senine ale veșniciei fericite, este un lucru rar și doar de puțini dobândit.

Pagini