Eşti aici

spovedanie
 

Spovedim păcatele de dinainte ca să facem loc pentru altele noi!

Cugetând asupra spovedaniilor pe care, de-a lungul vremii, le-am făcut eu sau care mi-a fost dat să le primesc, mi se pare că destul de des spovedania se prezintă ca un fel de moment când noi am vrea să ne izbăvim de povară, de greutatea păcatelor săvârşite, şi care adesea ne este destul de neplăcută, iar aceasta pentru a putea să ne fie mai uşor să trăim. Și în acest sens imi aduc aminte de cuvintele unui băieţel, pe care surioara l-a întrebat pentru ce anume se spovedeşte, iar el a răspuns: „pentru aceea ca, azvârlind o parte dintre păcatele de dinainte, să facă loc pentru altele noi…”.

Cum să ne găsim duhovnicul?

Pocăința este considerată de către Sfântul Simeon Noul Teolog „arta păstoririi frumoase a sufletului”, de care depinde mântuirea sufletului. La fel, un duhovnic iscusit, un părinte spiritual care să poată conduce cu iscusință și să păstorească frumos sufletul nostru, îndreptându-l către zările senine ale veșniciei fericite, este un lucru rar și doar de puțini dobândit.

Întristarea cea pentru păcate

Am amintit că cel care se pocăiește cu adevărat, trebuie să simtă durere în inimă pentru păcatele sale, adică să aibă întristare și zdrobire de inimă. Avem ca pildă întristarea Sfântului Prooroc David, care uda cu lacrimi așternutul său și băutura sa cu lacrimi o amesteca. Iar în Sfânta Evanghelie, avem pilda vameșului celui păcătos, care din multă rușine și întristare nu îndrăznea să ridice ochii săi către cer, ci se tânguia, bătându-și pieptul cu pumnii.

Despre folosul canonului de spovedanie

Cel care-și păzește canonul său este fiu adevărat al Bisericii. Așa scrie Sfântul Nicodim Aghioritul, și anume, iată ce spune despre aceasta: „De vei păzi canonul duhovnicului tău, arăți prin aceasta că în adevăr te pocăiești și ești adevărat fiu «al lui Dumnezeu» (după dar), și al Sfintei Biserici, care a rânduit această certare a canonului. Iar dacă, dimpotrivă, vei lepăda canonul duhovnicului tău, aceasta este semn că pocăința ta nu este adevărată, ci mincinoasă. Este semn că nu ești adevărat fiu al lui Dumnezeu și al Bisericii”.

Spovedania este mai mult decât o simplă mărturisire a păcatelor în fața preotului, este o recunoaștere a capacității sau a incapacității noastre, o autocritică, o întoarcere a noastră către Dumnezeu. Această cărticică ne ajută să intrăm mai ușor în rânduială, în acea ordine sau curățenie duhovnicească care se cere de cel ce dorește prin spovedanie să dobândească iertare și îndreptare pentru ca, mai apoi, să se împărtășească cu Trupul și Sângele Mântuitorului.

    Volumul prezintă trei conferințe ale Maicii Siluana, în care tema centrală este suferința omului și cauzele duhovnicești care generează această suferință, analizând soluțiile pe care Biserica le are de oferit în asemenea situații, precum și aportul personal în vindecare. Așa cum spune Maica, mulți cer de la Dumnezeu vindecare dar puțini înțeleg că durerea, boala, nu stă în ceea ce ni s-a întâmplat sau ni se întâmplă, ci în ce facem noi cu ce ni se întâmplă. Mă tot gândeam de ce Biserica nu se ocupă de necazul omului, ci insistă pe iertare, pe dezlegare...

Setul conţine 16 cărți, care tratează teme diverse. Volumele 1-12 îl au ca autor pe Părintele Cleopa, iar volumele 13-16 pe Sfântul Ioan Casian.

Temele abordate sunt folositoare pentru cei care-și doresc un progres in viața lor duhovnicească. Astfel putem descoperi următoarele teme:

Părintele Cleopa

1. Despre frica de Dumnezeu și despre dreapta socoteală

2. Despre cunoaşterea de sine și despre Spovedanie

3 Despre pricinile pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispitiţi și despre ispitirea din cele 8 părţi a...

Pagini