monahism

 

în cartea Mănăstirile si viata duhovnicească în Antichitatea târzie, Paul C. Dilley explorează practicile personale şi ritualurile colective prin care monahii îşi curăţau mintea şi urmăreau idealul mântuirii. Autorul valorifică în mod deosebit domeniul interdisciplinar al studiilor cognitive, în special al antropologiei, în analiza principalelor „discipline cognitive" monahale, cum ar fi meditarea asupra Scripturii, frica de Dumnezeu şi rugăciunea.

Marii Părinți ai Bisericii, întemeietori și organizatori de obști călugărești, luminați de Duhul Sfânt și întemeiați pe cuvintele Sfintei Scripturi, definesc mănăstirea ca fiind nu doar locul unde luptă, se roagă și se nevoiesc călugării. Mănăstirea este cu mult mai mult decât atât. Este „cetatea” și „casa lui Dumnezeu”, întru care El stăpânește și lucrează ceea ce voiește. Mănăstirea e „tronul Lui” și Dumnezeu este pentru cei din mănăstire „Cel ce șade pe heruvimi” (Isaia 37, 16), așa cum L-a văzut proorocul Isaia.

Nașterea ascetismului nu s-a petrecut în izolare. Dezvoltarea ascetismului și monahismului masculin și feminin trebuie înțeleasă în relație reciprocă, precum și în legătură cu un mediu în permanentă schimbare. [...] Din punctul de vedere al instituționalizării, apariția comunităților ascetice organizate pentru femei, în special, poate fi înțeleasă ca o interpretare și modificare progresive a conceptului de „familie” – mai precis, a noțiunii fundamental aristocratice de familia.

Semnificația religioasă pe care o prezintă Viața Sfântului Chiril Fileotul este destul de însemnată, datorită numeroaselor citate ori parafraze provenind din Biblie și din scrierile Sfinților Părinți. Volumul oferă numeroase detalii interesante despre viața monastică din secolul al XI-lea și de la începutul secolului al XII-lea. Autorul ne prezintă, rând pe rând, nu doar personalitatea sfântului, ci nenumărate alte aspecte ale vieții epocii respective, viața, deopotrivă privată și religioasă, precum și personalitățile de atunci: împăratul Alexie I Comnenul...

De trei ori pe săptămână, miercuri, vineri și duminică, în zorii zilei, după slujba utreniei, Sfântul Teodor Studitul adresa un Cuvânt monahilor săi. Tematica era foarte diversă, de multe ori cuvântul fiind prilejuit de sărbători sau prăznuiri liturgice, alteori de evenimente din viața cotidiană a mănăstirilor sale. Libertatea totală pe care o arată în ele și caracterul improvizat de multe ori, dar nu lipsit de substanță, pe care îl au catehezele sale, ne descoperă din interior principiile și modul în care marele reformator bizantin al monahismului...

Teolog de excepție și mărturisitor al ortodoxiei în epoca întunecată a disputei iconoclaste, Sfântul Teodor Studitul a rămas cunoscut în istorie, în același timp, ca unul dintre principalii reformatori ai monahismului chinovial. Potrivit impactului pe care l-a avut, Sfântul Teodor este alăturat astăzi celorlalte mari figuri ale monahismului ortodox, care, în alte diferite epoci, au avut proiecte comparabile, precum Sfinții Pahomie (sec. IV), Atanasie Athonitul  (sec. X), Paisie Velicikovski (sec. XVIII).

Această carte este o invitație la introspecție, la regăsirea liniștii și a împăcării cu sine și cu Dumnezeu. Perfectă pentru oricine își dorește să înțeleagă mai profund taina pocăinței și să trăiască o viață în Hristos, sfaturile înțelepte ale Sfântul Ignatie Briancianinov vin cu adevărat în ajutorul celor care se pocăiesc.

Această carte este disponibilă și în format audio:

https://edituradoxologia.ro/viata-parintelui-cleopa-cd-audio