monahism

 

O mănăstire este ca o torţă aşezată pe candelabrul Templului lui Dumnezeu, ca un oraş întărit ridicat pe muntele lui Dumnezeu, spre care toţi privesc pentru a primi confirmarea nădejdii lor şi a vedea că, într-adevăr, Dumnezeu a venit să locuiască printre oameni. Cum mărturisim că Dumnezeu este printre noi şi în noi, dacă nu prin bucurie, pace şi linişte, care iradiază din mănăstire ca o jertfă binemirositoare? Nu este deloc nevoie de cuvânt pentru a dovedi acest adevăr în lume, care este plină de cuvinte şi imagini, o lume în care pare a fi fost spus totul...

Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei oferă creștinilor români o colecție de 14 volume numită „Cuvioși stareți de la Optina”. De ce, oare, această inițiativă care comportă multă muncă, dificultăți, timp și investiție materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăință” cum rostește o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre ființă”.

Cuvântul autorului la ediţia românească

-

Primirea făcută de cititori primelor două volume din această serie – Sfântul Cosma Etolianul şi Sfântul Macarie al Corintului, a fost deosebit de încurajatoare. Este o dovadă a faptului că atracţia materialismului, atât de răspândit şi atât de promovat în epoca noastră, este departe de a fi universală. Pe lângă aceasta, există modesta şi puţin cunoscuta sete de viaţă duhovnicească, certificată de rapiditatea cu care cărţi ca cele de mai sus au fost vândute.

„Cine uită nu merită” spunea istoricul Nicolae Iorga. La 20 de ani de la căderea regimului comunist uitarea începe să se aştearnă peste conştiinţa tot mai adumbrită de problemele traiului de zi cu zi. Se uită primejdios de uşor calvarul prin care a trecut România începând cu anul 1948. La fel de primejdioasă este şi neştiinţa combinată cu reaua voinţă a unora din contemporanii noştri care formulează acuze nefondate doar pentru că Biserica a fost ACOLO în mijlocul urgiei.

În introducerea sa la tratatul Sfântului Petru Damaschinul Spre aducere aminte către propriul suflet, Sfântul Nicodim Aghioritul îl numeşte pe Petru „o comoară de înţelepciune şi cunoştinţă dumnezeiască”. Am încercat să demonstrez în această carte că afirmaţia lui Nicodim este adevărată. Programul duhovnicesc al lui Petru Damaschinul era în mod limpede adresat tuturor oamenilor – atât monahi, cât şi nemonahi. Petru afirmă că teologia sa duhovnicească nu este o carte „cum să…” despre nevoinţele vieţii duhovniceşti. Învăţătura sa are în vedere...

Oricât de diferite sunt căile, condiţiile exte­rioare în care trăiesc creştini de vocaţii diferite, ei practic trebuie să împlinească cele două porunci pe care le-a dat Domnul Iisus Hristos: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproa­pele tău ca pe tine însuţi” (Lc. 10, 27). Aceste două porunci sunt la fel de importante şi amândouă trebuie împlinite.

Cartea este structurată în două părţi: I. studii referitoare la monahismul românesc; II. chipuri ale duhovnicilor de referinţă din Biserica Ortodoxă Română.

„Mulțumesc ostenitorilor Editurii Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru inițiativa de a aduna într-un volum câteva texte de spiritualitate ortodoxă și mărturii despre duhovnici pe care i-am cunoscut, apărute în diferite publicații în limba română sau în limba germană.