Eşti aici

istorie
 

„Gândirea religioasă rusă din secolul trecut este de obicei descrisă ca dihotomie radicală între modernismul filosofilor religioşi ruşi, exemplificat în opera lui Serghie Bulgakov, şi direc]ia neopatristică a lui George Florovsky şi a adepţilor săi. În acest studiu, îmi propun să reevaluez această dihotomie, demonstrând modul în care revigo­rarea neopatristică s-a dezvoltat din renaşterea spirituală a culturii ruse de la sfârşitul secolului al XX-lea. Studiul meu despre...

Am alergat îndată la Palatul Mitropolitan. Intru în Cabinet şi aflu şezând pe Mitropolit în Scaun. Îi fac metanie şi îi sărut mâna. Mitropolitul, cu ochii înlăcrimaţi, spuse încetişor să‑mi aşez patrafirul şi să citesc rugăciunile Tainei Spovedaniei. Emoţionat, în faţa icoanelor, citesc rugăciunile din Molitvelnicul aflat pe birou şi nu‑mi dau seama de ce va urma. Mă cuprinde un fior, vocea mea începe să se stingă şi deodată văd pe Mitropolit căzut în Scaun şi aud cu...

Editura DOXOLOGIA a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei continuă colecţia lucrărilor dedicate suferinţelor prin care a trecut Biserica Ortodoxă Română în timpul regimului comunist (1948-1989) cu o nouă apariţie editorială: „Monahii ortodoxe purtătoare de lumină în întunericul comunist”. Autorul acestei cărţi este părintele ieromonah Siluan Antoci, vieţuitor în obştea Mănăstirii Pângăraţi. Spre deosebire de alte lucrări dedicate acestei traume istorice, cartea de faţă aduce un...

Printre numeroșii noi mucenici ai Rusiei, din secolul douăzeci – pe lângă monahi sau membri ai preoțimii – au fost și numeroși cucernici laici. Un asemenea om a fost Alexei Ivanovici Voroșin. În încercarea de a trăi un mod de viață exemplar, creștinesc și fără compromisuri, el s-a remarcat prin dificila străduință de a fi nebun în dragostea lui Hristos, atitudine considerată a fi riscantă, dat fiind faptul că a trăit în anii ‘30, perioadă în care cruzimea sovietică era de...

Aşa cum din rouă pământul ia umezeală, aşa şi din Sfântul Aşezământ al Pecerskăi pământul Rusiei s-a umplut de învăţătura sfinţilor. „Apele îl făcură să crească, adâncul îl ridicase şi râurile acestuia înconjurau locul unde fusese sădit şi trimiteau apele lor la toţi arborii câmpului. De aceea înălţimea lui întrecuse pe toţi arborii câmpului şi avea pe dânsul mulţi lăstari şi ramurile lui se înmulţiseră” (Iez. 31, 4-5).

     Decapitat pentru mărturisirea neabătută a credinţei sale în Hristos, Brâncoveanu se înrudeşte în jertfa sa cu Sfântul Ioan Botezătorul, devenind şi el un prodrom al Fiului lui Dumnezeu (Imnul lui Constantin Brâncoveanu – Imnele Bucuriei). Întru Adevărul, viaţa lui Brâncoveanu începe cu adevărat după decapitare. O viaţă care luminează ţara-i aşezată în Biserică. Lutul trupesc a fost transfigurat în lumină. Sunt multe feluri de a muri eroic şi de a fi cinstit şi plâns ca...

Pagini