Biserica cultivă prin excelență memoria înaintașilor. Ea îi cinstește pe sfinți, „eroii credinței”, îi pomenește pe eroii neamului și pe ctitorii bisericilor, dar îi comemorează și pe bărbații de seamă ai Patriei. Între aceștia din urmă, un loc aparte îl ocupă marele cărturar și domn moldovean – Dimitrie Cantemir (1674-1723), ,,prima mare personalitate intelectuală a românilor care și-a croit drum în cultura europeană”.
Pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan
Într-o lucrare care privește atât trecutul, cât și prezentul, Brad Gregory identifică consecințele neintenționate ale Reformei protestante și urmărește modul în care aceasta a modelat condiția modernă pe parcursul următoarelor cinci secole.
Bazându-ne pe cele mai importante surse și pe analiza lor, putem afirma cu certitudine că conflictul dintre Orestes și Chiril s-a încheiat într-o manieră și pentru un motiv cunoscut și folosit de veacuri: crima cu scop politic. Au ucis o persoană care era un pilon principal al opoziției, care prin autoritatea ei și prin legăturile ei politice oferea sprijin reprezentantului autorității statului în Alexandria.
*
Acest volum cuprinde comunicările prezentate la Colocviul internaţional Românii și Creștinătatea Răsăriteană (secolele XIV-XX)/Les Roumains et la Chrétienté Orientale (les XIVe-XXe siècles, în perioada 26-28 septembrie 2019, organizat la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în cadrul proiectului de cercetare UEFISCDI-PN-III-P4-ID-PCE-2016-0557 (director Petronel Zahariuc).
Până în prezent, despre Mănăstirea Secu s-a scris foarte puţin, cele mai importante dintre lucrări fiind cele ale Ieroschimonahului Andronic Popovici, ale Arhimandritului Dionisie Udişteanu şi ale Protosinghelului Macarie Ciolan. Toate aceste trei lucrări tratează diferite aspecte din istoria Mănăstirii Secu, dar nu într-un stil unitar. Astfel, meritul lucrării de faţă este acela că a strâns într-un tot unitar toată informaţia răspândită în diferite cărţi şi studii, aducând şi informaţii noi, desprinse din materialul bibliografic cercetat.
Este regretabil faptul că scriitorii contemporani trec de obicei peste perioada otomană a istoriei Ortodoxiei și îi subestimează serios importanța. Eustratie Argenti din Chios (cca. 1687-cca. 1757) este din mai multe puncte de vedere un personaj tipic pentru perioada stăpânirii turcești. Cel mai important teolog grec al secolului al XVIII-lea, el prezintă atât limitările, cât și - mai pronunțat - calitățile gândirii religioase ortodoxe din acea perioadă.
*
Lucrarea lui Melchisedec Ştefănescu reprezintă atât o istorie a relaţiilor dintre Ortodoxie şi reformatori, cât şi a pătrunderii confesiunilor protestante în Transilvania – autorul folosind numeroase mărturii ale cronicarilor vremii. Totodată, în paginile sale găsim o expunere a relaţiilor dintre iezuiţi, reformatori şi Patriarhia Ecumenică, a modului în care acestea s-au repercutat asupra Ortodoxiei româneşti.
Arhimandritul Mihail Daniliuc vine, în acest an binecuvântat al României, cu o carte despre unirea și simțirea românească. O face cu știință de carte și conștiință de creștin și de român deopotrivă, iluminând unghiuri uitate ale istoriei noastre, evidențiind fațete sublime ale creștinismului înnobilat de strămoși pe aceste plaiuri.
Carte de eseuri a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic nu are nevoie de prea multe recomandari și elogii. Ea trebuie citită cu luare aminte, considerată ca o rugăciune a unui credincios român ortodox, o rugăciune rostităă de fiecare dintre noi la altarul mănăstirii Putna, acolo de unde marele domnitor veghează asupra României întregite în în 1918, dar și asupra Moldovei sale de dincolo de Prut, înstrăinată în 1812 și în 1944.
