Dacă nu se folosește de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu poate să se folosească!
Tăcerea monahilor este ziditoare.
În Pateric citim următoarele: „Avva Theofil, arhiepiscopul, s-a dus odată la Schit. Și adunându-se frații, i-au zis lui Avva Pamvo: Zi vreun cuvânt episcopului, ca să se folosească. Zis-a lor bătrânul: Dacă nu se folosește de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu poate să se folosească.
Cuvintele de rămas-bun ale părintelui Daniil Cotescu de la Vatoped îmi vâjâie din nou în urechi și îmi ridică tensiunea: Ești încă novice, Alexandre, și cu mult prea blajin cu sufletul tău pe răzătoare. Măcar de la Marele Bărbos din Hobița să fi învățat și tu ceva: șlefuiește, șlefuiește, șlefuiește. Drumul spre inima lemnului, a pietrei e anevoios, dar mare e răsplata. Așteaptă întâlnirea cu tine, cel ținut în brațe de Maica Domnului. Da, da, așa răstignit cum Îl vezi în icoane și fresce, are lacrimi și pentru tine, iar mâinile-I însângerate te vor cuprinde ca pe un prunc.
Cel ce merge la Sfântul Munte ar trebui să o facă cu scopul de a se zidi prin tăcere. Toate îi vor vorbi pelerinului care știe cum să asculte această tăcere. Fețele tăcute ale călugărilor, peșterile pustnicilor, mănăstirile pătrunse de duhul de pocăință, natura însăși, precum și toate lucrurile neînsuflețite din jurul său, îi vor povesti multe și-i vor împărtăși minunate învățături.
- 22 RON
