Ediția a doua, revizuită
Din Pateric, toată lumea are ceva de învățat. Mirenii află despre o lume care se găsește adesea atât de departe de iureșul grijilor zilnice, dar care este mai adevărată decât toate preocupările lumești adunate la un loc. Patericul este o carte care descoperă mirenilor paradisul duhovnicesc, pentru că, la începuturi, monahii Patericului nu considerau că se deosebesc de mireni decât prin hotărârea de a trăi tot mai deplin Evanghelia...
Prin anul 394, un grup de șapte monahi din Ierusalim întreprind o călătorie în Egipt cu gândul de a cunoaște viețuirea monahilor de aici. Unul dintre ei, care a ținut să rămână anonim, a lăsat o relatare a acestui perelinaj, veritabilă inițiere în spiritualitatea Părinților pustiei scrisă înainte de Istoria Lausiacă și de Pateric.
Tăcerea monahilor este ziditoare.
În Pateric citim următoarele: „Avva Theofil, arhiepiscopul, s-a dus odată la Schit. Și adunându-se frații, i-au zis lui Avva Pamvo: Zi vreun cuvânt episcopului, ca să se folosească. Zis-a lor bătrânul: Dacă nu se folosește de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu poate să se folosească.
Citirea cărţilor despre sfinţii lui Dumnezeu nu ne face sfinţi, însă lectura acestora ne poate „disloca” din confortul şi rutina vieţii noastre, ne poate da un impuls pentru a ne angaja pe calea care duce la sfinţenie. Acest sentiment poate fi resimţit ori de câte ori parcurgem Patericul, o colecţie de apoftegme ale acelor remarcabili asceţi egipteni din secolul al IV-lea.
Prefacerea totală a omului este una dintre cele mai mari minuni, care de-a lungul veacurilor a fost validată prin şirul nesfârșit de mucenici, sfinţi, convertiţi şi transfiguraţi. Μετάνοια [metanoia] sau schimbarea minții, a modului de a gândi și pocăința, în general, este totala dezagregare a sinelui păcătos al omului şi imediata lui metamorfozare în subiect de jertfă. Omul cel vechi moare, se naşte unul nou, viu întru Hristos Domnul, un om eliberat din robia păcatului şi...
Stareţul Paisie iubea foarte mult citirea operelor Sfinţilor Părinţi. Iată ce răspunde el stareţului Atanasie, care îl învinuia de oarecare lucruri:
Aşa cum din rouă pământul ia umezeală, aşa şi din Sfântul Aşezământ al Pecerskăi pământul Rusiei s-a umplut de învăţătura sfinţilor. „Apele îl făcură să crească, adâncul îl ridicase şi râurile acestuia înconjurau locul unde fusese sădit şi trimiteau apele lor la toţi arborii câmpului. De aceea înălţimea lui întrecuse pe toţi arborii câmpului şi avea pe dânsul mulţi lăstari şi ramurile lui se înmulţiseră” (Iez. 31, 4-5).
Dorind să arate legătura dintre Părinții din vechime și cei de azi și să atragă atenția asupra actualității și importanței mesajului lor, Editura Moldovei și Bucovinei a adresat Preacuvioșiei Sale Părintelui Arhim. Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” – Techirghiol, rugămintea de a scrie un Cuvânt înainte la această lucrare. Preacuvioșia Sa ne-a transmis acest text pe care dorește să-l lase ca pe un Testament duhovnicesc tuturor fiilor săi...
Patericul, alături de Sfânta Evanghelie, va fi mereu căutat, redescoperit şi, după putere, însuşit. Aşa cum oxigenul dă tărie flăcării, spiritul Părinţilor pustiei asigură mediul propice pentru o combustie duhovnicească, spre curăţirea şi luminarea vieţii.
