În cărţile Părintelui Sofronie există o relatare despre Sfântul Siluan Athonitul. Sfântul Siluan avea sub supraveghere un atelier. Spre surpriza altor supraveghetori, cei aflaţi sub autoritatea sa munceau din greu, cu onestitate, fără să încerce să fugă de muncă, în timp ce în atelierele lor, în ciuda unei supravegheri aspre, oamenii nu munceau cu la fel de multă conştiinciozitate şi responsabilitate.
Tăcerea monahilor este ziditoare.
În Pateric citim următoarele: „Avva Theofil, arhiepiscopul, s-a dus odată la Schit. Și adunându-se frații, i-au zis lui Avva Pamvo: Zi vreun cuvânt episcopului, ca să se folosească. Zis-a lor bătrânul: Dacă nu se folosește de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu poate să se folosească.
Cercetările referitoare la boala canceroasă și raportarea ei la alimentație au cuprins, într-o perioadă de mai bine de un deceniu (1994-2007) și personalul monahal din Muntele Athos, unde rezultatele au fost uimitoare, deoarece sănătatea mintală și fizică, riscul scăzut al bolilor cardiovasculare și longevitatea monahilor, situează această comunitate printre cele mai sănătoase din lume, fapt datorat și unui stil de viață echilibrat cu o alimentație modestă, dar sănătoasă.
Îndrumarea duhovnicească este principala lucrare a Muntelui Athos, cea mai importantă slujire pe care Părinții athoniți o săvârșesc unul pentru celălalt și pentru lume. Athoniții oferă îndrumare duhovnicească de mai bine de o mie de ani, în cadrul unei tradiții care coboară până la Părinții deșertului din secolul al IV-lea. Reînnoirea monahală recentă din Munte este o mărturie a puterii continue a Părinților de a atrage ucenici și pelerini pentru a asculta cuvântul lor.
format: 11,5 x 19 cm
Pentru monahi tăcerea este dreptar al vieții. Îi păzește de vorbirea neîncetată și neînfrânată, de judecarea aproapelui și de clevetire, care este moartea sufletului. Îi izbăvește de conflicte și de certuri și le menține necesara liniște lăuntrică pentru nevoința luării aminte la sine. Tăcerea este rodul isihiei, o stareinterioară din care se naște cuvântul duhovnicesc.
Când tace monahul și când vorbește?
Avva Pimen dezleagă cu discernământ această problemă:
Peste tot, astăzi, Ortodoxia este răstignită și acest lucru dă naștere, pentru noi toți, la o responsabilitate deosebită, responsabilitatea acceptării crucii Ortodoxiei, dar și cea a răbdării și a rodirii duhovnicești în răbdare. Pentru noi însă, crucea este în același timp și înviere. Și prin această cruce pe care o poartă aproape toate țările ortodoxe, credem că participăm și la Învierea lui Hristos.
Cine nu caută unirea cu Hristos? Călugări și mireni, athoniți și români, greci sau francezi, oameni din toate vremurile, limbile și națiunile; dorirea lui Dumnezeu este profund înscrisă în natura noastră și Domnul, prieten al oamenilor, n-a încetat niciodată să ne propună mijloace nenumărat de variate de a avea acces la această unire intimă cu El aici jos, și chiar de acum. Ceea ce Sfântul Munte oferă în mod deosebit este faptul că, neîntrerupt, de mai mult de o mie de ani, Athosul este un loc destinat exclusiv acestei trăiri mistice.
Este foarte important sa ai incredere in ubirea lui Hristos. Si cred ca aceasta este ceea ce Biserica ne invata. Cand intelegi ca tot ceea ce face Hristos este din iubire, atunci accepti tot ceea ce ti se intampla... 50 p.; format: 11,5 x 19 cm
O mănăstire este ca o torţă aşezată pe candelabrul Templului lui Dumnezeu, ca un oraş întărit ridicat pe muntele lui Dumnezeu, spre care toţi privesc pentru a primi confirmarea nădejdii lor şi a vedea că, într-adevăr, Dumnezeu a venit să locuiască printre oameni. Cum mărturisim că Dumnezeu este printre noi şi în noi, dacă nu prin bucurie, pace şi linişte, care iradiază din mănăstire ca o jertfă binemirositoare? Nu este deloc nevoie de cuvânt pentru a dovedi acest adevăr în lume, care este plină de cuvinte şi imagini, o lume în care pare a fi fost spus totul...
