Lumea este în această stare de umbră, dar este necesar să ne amintim întotdeauna că, deși deplinătatea luminii nu mai este în ea, lumina încă strălucește și, odată cu Întruparea Domnului, ea strălucește cu o reînnoită forță creatoare și mântuitoare.
Sunt perioade în care lumina strălucește atât de tare, atât de frumos, încât omul uită de întuneric. Sunt perioade când, dimpotrivă, întunericul acaparează totul într-un asemenea mod, încât omul se poate întreba: „Dar unde este lumina?” – cu groază, cu frică, cu teroare.
La o extremă găsim dragostea, la cealaltă extremă găsim ura; la o extremă găsim nașterea vieții în deplinătatea ei, la cealaltă extremă găsim crima. Între cele două momente de lumină există această perioadă pe care eu o numesc cu insistență amurg, deoarece vreau să mai subliniez încă un lucru: trăim într-o lume pe care nu ne-o putem imagina că ar fi doar lumină, dar nu este nici numai întuneric. Și acest lucru este de mirare. Lumina care a strălucit la început a fost estompată.
Armonia a fost destrămată, dar ea încă există, este acolo. Și când vă gândiți la ființele umane, puteți să vedeți, pe de o parte, ființe umane pline de răutate, de ură, de crimă înfăptuită sau închipuită, și, pe de altă parte, sfinți care radiază de lumină dumnezeiască. Pe de o parte, găsim păcatul, care înseamnă despărțire de Dumnezeu, iar de cealaltă parte, recunoaștem pocăința și sfințenia, care reprezintă începutul vremii când Dumnezeu va fi totul în toți. Și acesta este timpul în care trăim și aceasta este ceea ce noi suntem. Dacă ne uităm unii la ceilalți, sau mai degrabă la noi înșine, putem vedea că în fiecare dintre noi există lumină și în fiecare dintre noi există un grad de răutate. Există lumină, deoarece suntem capabili să vedem și să apreciem frumusețea, să ne bucurăm de ea și, în același timp, suntem părtași ai întunericului, deoarece este în noi o lipsă a iubirii, un egocentrism care ne împiedică să fim una cu ceilalți, rezultând singurătate din această stare și, mai presus de aceasta, sentimentele întunecate de neplăcere, de ură și așa mai departe.
Lumea este în această stare de umbră, dar este necesar să ne amintim întotdeauna că, deși deplinătatea luminii nu mai este în ea, lumina încă strălucește și, odată cu Întruparea Domnului, ea strălucește cu o reînnoită forță creatoare și mântuitoare. Ea strălucește în sfinți. Putem vedea lumina în atât de mulți sfinți, lumina iubirii, lumina lui Dumnezeu, strălucind, răsărind din cineva care și-a închinat viața lui Dumnezeu, care s-a deschis pentru Dumnezeu, în care viața dumnezeiască locuiește, crește, strălucește.
- 17 RON
