Rusia

 

Cartea de față explică punctele principale ale istoriei culturale și spirituale ruse, care ar trebui să fie cunoscute de oricine dorește să înțeleagă ce se întâmplă astăzi în Rusia. Analiza, documentată prin intermediul unei selecții de opere literare și artistice, începe cu „preistoria” Crimeei grecești și ajunge până în prezent. Spre deosebire de majoritatea studiilor de acest fel, această carte interpretează „Rusia” din perspectivă „postcolonială”.

Această carte reproduce un document remarcabil: jurnalul Părintelui Afanasi Beliaev, care a fost ales să ofere hrană duhovnicească ultimei Familii Imperiale rusești, în timpul arestului la domiciliu în Palatul Alexandru, în perioada martie-august 1917.

Nu există în ultima vreme scriitor sau gânditor care să fie mai răstălmăcit și chiar defăimat decât marele Aleksandr Soljenițîn. Curajul și perseverența sunt calități pe care până și cei mai înverșunați critici i le recunosc. Cu toate acestea, romancierul de respirație universală, istoricul și filosoful moral (unii folosesc acest din urmă termen în accepțiunea sa largă)  a fost în mare măsură umbrit din cauza unei caricaturi răspândite îndeosebi în lumea anglofonă.

     Sfântul Rafail ne dezvăluie calea împărătească spre mântuire. El nu a căutat cinste pentru sine. Indiferent de cost, indiferent de preţ, el I-a urmat lui Hristos. Oricât de grea Crucea, oricât de puţină răsplata, el I-a urmat.

Această carte este o invitație la introspecție, la regăsirea liniștii și a împăcării cu sine și cu Dumnezeu. Perfectă pentru oricine își dorește să înțeleagă mai profund taina pocăinței și să trăiască o viață în Hristos, sfaturile înțelepte ale Sfântul Ignatie Briancianinov vin cu adevărat în ajutorul celor care se pocăiesc.

„Participarea creştinului la orice fel de război vine în vădită opoziţie cu credinţa sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă.” Această concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprimă cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de război şi stagiul militar. Biserica se opune participării creştinilor la războaie de cucerire însă încuviinţează satisfacerea serviciului militar şi participarea la războiul pentru apărarea patriei.

„Gândirea religioasă rusă din secolul trecut este de obicei descrisă ca dihotomie radicală între modernismul filosofilor religioşi ruşi, exemplificat în opera lui Serghie Bulgakov, şi direc]ia neopatristică a lui George Florovsky şi a adepţilor săi. În acest studiu, îmi propun să reevaluez această dihotomie, demonstrând modul în care revigo­rarea neopatristică s-a dezvoltat din renaşterea spirituală a culturii ruse de la sfârşitul secolului al XX-lea. Studiul meu despre Florovsky conţine elemente biografice, dar nu este o biografie.

Serghei Alexandrovici Nilus (1862-1929) este un scriitor rus remarcabil. Fiul unei familii de emigranţi elveţieni, Nilus a studiat dreptul şi, după ce a absolvit la Facultatea din Moscova, a ajuns magistrat în Transcaucazia. Întâlnirea cu Sfântul Ioan de Kronstadt, care i-a vindecat o infecţie în gât, l-a transformat profund. În 1907, Nilus s-a mutat la Mănăstirea Optina, unde a trăit până la 1912. În acest timp el a publicat mai multe cărţi duhovniceşti, inclusiv „Pe malul râului dumnezeiesc. Însemnările unui ortodox”.

Aşa cum spun zicerile din popor, „A trăi o viaţă de om nu este precum a merge pe un câmp”. Pentru unii, încă din copilărie toate căile sunt deschise şi largi, pe când pentru alţii, calea este îngustă şi spinoasă. Unii trăiesc întreaga viaţă pentru a aduna bogăţii, pe când alţii îi îmbogăţesc pe ceilalţi. Iar celor care şi-au închinat întreaga viaţă lui Dumnezeu şi oamenilor, se potrivesc cuvintelor înţeleptului Solomon, care spune: „Căile celor drepţi strălucesc ca lumina; ele ajung până la noi şi ne luminează calea mântuirii” (cf. Proverbe 4, 18...