Rusia

 

Stareţul Nectarie de la Optina a fost ultimul dintre păstorii alesi ai acestei vestite mănăstiri din Rusia centrală. Ieroschimonahul Nectarie (1853-1928) a purtat crucea slujirii stăreţeşti în anii celor mai grele încercări ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi pentru poporul rus, în anii persecutării creştinilor, ai ateismului, ai războiului fratricid şi ai foametei. Însuşi Stareţul a trecut prin aceste încercări, a fost persecutat şi exilat.

Ceea ce înțeleptul ierarh cărturar spunea demult despre folosul citirii cărților în limba maternă — făcând analogie cu banii care circulă peste tot — reprezintă un adevăr verificat de milenii. Pornind de aici, putem afirma că circulația cărților, prin traduceri, în spații geografice diferite se leagă strict de însuși rostul scrierii lor. Astfel, nu e de mirare că lucrări celebre sunt cunoscute pe toate meridianele lumii, oferind elemente luminoase care se regăsesc în morfologia spirituală a multor popoare.

Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei oferă creștinilor români o colecție de 14 volume numită „Cuvioși stareți de la Optina”. De ce, oare, această inițiativă care comportă multă muncă, dificultăți, timp și investiție materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăință” cum rostește o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre ființă”.

Sfinţii Părinţi ne învaţă că rugăciunea este leacul tuturor bolilor spirituale. Ortodoxia este moştenitoarea unei forme străvechi de rugăciune numită Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus. Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei oferă cititorilor o carte despre tradiţia isihastă în lumea ortodoxă, "Tainele Rugăciunii lui Iisus. Trăind prezenţa lui Dumnezeu: pelerinaj în inima unei străvechi spiritualităţi", scrisă de Norris J. Chumley şi tradusă de Dragoş Dâscă.

Sfântul Serafim de Sarov este un sfânt cu totul deosebit. Pentru strădaniile sale,  Dumnezeu a binevoit să-i dăruiască atât de mult har în timpul vieții, încât oamenii au putut vedea în el cum arată locuitorii Raiului. Nu mulți sfinți ca el au trăit în mijlocul nostru.

Sfântul Serafim s-a născut la 19 iulie 1759, în orașul Kursk, din Rusia, într-o familie de negustori. A fost botezat cu numele Prohor.

Mai înainte ca Fiul lui Dumnezeu înomenit să primească și să ducă Crucea Sa, această cruce a aparținut oamenilor. La început, ea a fost făcută din pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului (Fc. 2, 9). Primul om s-a gândit să încerce numai un rod al acestuia, însă abia a mușcat, că toată greutatea pomului interzis, cu toate ramurile lui și cu toate mlădițele, s-a prăbușit pe spinarea celui care a încălcat porunca Domnului.