marturisire

 

Stocul acestui produs este epuizat. 

Mai avem disponibil calendarul pe anul 2021 cu icoane ale Sfintei Parascheva de la Iași: 

https://edituradoxologia.ro/calendar-crestin-ortodox-2021-cu-icoane-sfan...

A devenit deja o tradiție ca Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” să organizeze, anual, un simpozion internațional. Ani la rând, tema simpozionului era dată de anul omagial declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

„Participarea creştinului la orice fel de război vine în vădită opoziţie cu credinţa sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă.” Această concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprimă cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de război şi stagiul militar. Biserica se opune participării creştinilor la războaie de cucerire însă încuviinţează satisfacerea serviciului militar şi participarea la războiul pentru apărarea patriei.

Scopul meu principal a fost să demontez concepţia lui Adolf Harnack, potrivit căreia în perioada patristică mesajul Bibliei a fost corupt de filosofia elenistică, abordând nepătimirea divină drept caz de departajare. Trebuie reabordat acest domeniu, de vreme ce, cel puţin în evaluarea nepătimirii divine, teza lui Harnack încă domină gândirea multor teologi moderni. Contrar unei înţelegeri greşite larg răspândite, în lumea elenistică nu a existat nimic asemănător cu o „axiomă a nepătimirii divine” universal recunoscută.

După dialogurile cu Părintele Iustin din anii 2005-2006, adunate integral, în ediție definitivă, în volumul „Părintele Iustin Pârvu – o misiune creștină și românească” (Editura Doxologia, 2014), credeam că nimic nu mai e de spus. Însă trecând pe la Petru Vodă, pe la începutul anului 2010, după ce Părintele Iustin a revenit din spitalul de la Cluj-Napoca, de unde tot primeam vești că „a plecat”, nu m-am putut abține și am mai înregistrat o convorbire. Apoi, la o vreme, revenind, părintele m-a întrebat: „Nu continuăm?”, Și am continuat.

Încă de la întemeierea Centrului de Istorie al iconografiei şi al artelor liturgice în cadrul Institutului de Teologie ortodoxă „Saint Serge” din Paris, al cărui director am fost începând cu anul 1986, cercetarea noastră a fost orientată în două direcţii: pe de-o parte, studiile axate în mod specific pe iconografie, aşa cum a fost ea definită de faimoasa şcoală iconografică rusească ai căror reprezentanţi cei mai cunoscuţi sunt F. Bouslaeff, N. Kondakoff şi D. Aïnaloff, alături de A.

Autorul acestei cărţi, Părintele Dimitrie Bejan, este unul dintre cei mai ilustri reprezentanţi ai intelectualităţii interbelice. Personalitate complexă şi, din păcate, încă puţin cunoscută, Pr. Bejan este una din numeroasele personalităţi care, în tăcere, discret, nespectacular, fără publicitate, a reuşit să asume cu dârzenie drumul anevoios al umanizării prin suferinţă. Destin unic şi veritabil model pentru generaţia tânără actuală, Pr.

Volumul cuprinde traduceri din greacă, latină şi engleză realizate de Dragoş Dâscă. Remarcăm o nouă traducere din greacă veche a singurei epistole rămase de la Sfântul Policarp (Epistola către Filipeni), a epistolei Sfântului Ignatie către Policarp dar şi a mărturiilor rămase de la Sfinţii Părinţi despre Sfântul Policarp.

Anul 2010 a fost decretat de Sfântul Sinod „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”; iniţiativa a fost prilejuită de aniversarea a 1685 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) şi a 125 de ani de la recunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885).

Pentru prima dată în limba română, opera integrală a Sfântului Amfilohie de Iconium vede lumina tiparului într-o inspirată traducere din greaca veche realizată de Oana Coman. Apărător neînfricat al Ortodoxiei alături de Părinţii Capadocieni, Amfilohie de Iconium ne dezvăluie tainele hristologiei şi măiestria artei oratorice.