Eşti aici

exegeza
 

Cartea Profetului Isaia este considerată scrierea vechitestamentară cea mai iubită, apreciată şi cel mai frecvent citată, atât în Noul Testament, cât şi în operele Sfinţilor Părinţi. Fericitul Ieronim spunea, în prologul comentariului său, că Isaia este mai degrabă evanghelist şi apostol decât profet, întrucât nici o altă scriere profetică nu propovăduieşte limpede atât de multe taine despre Hristos şi despre Biserică precum această carte: activitatea Sf.

Lucrarea constituie o scriere de referinţă care se remarcă prin acurateţea interpretărilor, prin învăţăturile morale şi cugetările duhovniceşti asupra măreţiei omului. Aceste omilii sunt folositoare nu doar teologilor, ci tuturor creştinilor iubitori ai scrierilor Sfinţilor Părinţi. Firul celor trei omilii se urzeşte în jurul ideilor următoare: cum a fost plăsmuit omul ca şi chip al lui Dumnezeu, ce anume reprezintă acest chip, care este asemănarea cu Dumnezeu, care este menire omului pe pământ şi cum era raiul dumnezeieştii desfătări în care l-a aşezat de...

Cele mai răspândite scrieri ale Sfântului Grigorie Palama au în atenţie disputele isihaste din prima jumătate a secolului al XIV-lea, iar în literatura de spiritualitate românească el este cunoscut mai ales prin intermediul Filocaliilor, dar şi prin alte osteneli de excepţie ale părintelui Dumitru Stăniloae. Mai puţin cunoscută este însă opera sa omiletică, cu toate că, în privinţa mesajului şi a profunzimii cugetării, omiliile palamite nu sunt mai prejos decât tomurile aghioritice isihaste.

Cititorii acestei tâlcuiri de Psalm sunt conduşi în spaţiul semnatic şi lingvistic al Sfântului Ioan Gură de Aur în care accesibilitatea şi simplitatea frazei se împletesc cu o profunzime dialogică unică în istoria scrierilor exegetice. Este mai mult decât o explicare a Psalmului 7. Este o împreună vorbire cu oamenii, la care Sfântul autor, atent şi sensibil la neliniştile şi la durerile lor, mângâie sufletele însetate de dreptate, aduce alinare celor suferinzi şi proclamă dreptatea şi iubirea infinite ale lui Dumnezeu.

Cititorul acestei tâlcuiri va fi surprins de multiplele valenţe de interpretare a unui text scripturistic peste care era obişnuit să treacă uşor, crezând că i-a înţeles sensul. După cum ne-am obişnuit, Sfântul Ioan se foloseşte şi în această tâlcuire, în stilul propriu, de procedeul exegetic antiohian: interpretarea literară a cuvintelor Sfintelor Scripturi, temperată de recursul la alegorie. Sfântul Ioan ne arată cum Psalmul 8 este atât un imn de preamărire a lui Hristos cât şi un imn de preamărire al omului. Cum poate fi posibil acest lucru?

Sfântul Ioan Gură de Aur reuşeşte ca într-o singură omilie să desluşească sensurile ascunse ale unuia din cei mai lungi psalmi davidieni. Tâlcuirea este centrată pe necesitatea conlucrării noastre cu Dumnezeu în toată vremea şi în tot ceasul, conlucrare ancorată într-o nădejde neţărmuită în mila şi ajutorul Celui ce locuieşte în înălţimi.

Numele face trimitere la persoană. În cultul creștin ortodox, la fiecare dintre cele șapte Sfinte Taine, credinciosul este prezent fizic și îi este pronunțat numele. De asemenea, numele se pomenește și în cadrul sfintelor ierurgii și la rugăciunile personale. După cum se vede din Vechiul Testament, numele primit la naștere de un copil poate fi un indiciu care vorbește despre starea socială din țară la momentul nașterii (Icabod înseamnă „s-a dus slava lui Israel” – I Reg. 1, 21), de un eveniment semnificativ din viața pruncului (Moise înseamnă „scos din apă...

Considerăm că volumul prezintă un interes cu totul deosebit pentru creștinii neinițiați în tainele Scripturii Sfinte, dar și pentru alți tineri teologi, fiind o recomandare spre cumpătarea în toate, ca toți să învețe a folosi darurile lui Dumnezeu, însă cu atenție, cu multă chibzuială și mulțumire.

Pagini