patristică

 

Cartea profesorului ortodox George E. Demacopoulos are ca subiect evoluţia şi istoria pastoraţiei sau a purtării de grijă duhovniceşti faţă de mireni şi monahi deopotrivă. Autorul pune în special accent pe metoda pastorală a cinci mari personalităţi ale Bisericii primare: Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Grigorie din Nazianz, Fericitul Augustin, Sfântul Ioan Casian şi Sfântul Grigorie cel Mare.

Ar fi rămas Apusul ortodox dacă francii nu s-ar fi ridicat împotriva romanilor drept-credincioşi şi a Bisericii Ortodoxe a Romei?
Împăratul Carol cel Mare a impus Romei învăţătura eretică Filioque. Care au fost motivele sale reale?
Dacă Augustin ar fi cunoscut scrierile Părinţilor romani răsăriteni, ar mai fi speculat atât de inutil şi de primejdios asupra fiinţei lui Dumnezeu şi a teofaniilor Treimii? Ar mai fi susţinut purcederea şi de la Fiul? De ce este Filioque atât de vătămător din punct de vedere spiritual?

Georges Florovsky (1893-1979) a fost unul dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi ai secolului XX. Apelul său la întoarcerea la Sfinţii Părinţi, străduinţa sa ca scrierile patristice să devină izvorul principal pentru gândirea teologică modernă a avut un impact puternic asupra întregii gândiri creştine moderne. Acest volum conţine cele mai importante studii scrise de Florovsky şi oferă cititorilor texte esenţiale ale marelui teolog care, în prezent, sunt greu accesibile şi, de cele mai multe ori, editate îndoielnic.

„Deși scrierile monastice ale Sfântului Ioan Casian au avut o popularitate constantă, reputația sa (într-o foarte mare măsură cea de autor de teologie) a fost grav compromisă. Lucrarea de față începe cu o evaluare a ideilor convenționale despre Sfântul Ioan Casian și, găsindu-le extrem de defectuoase, oferă prima încercare susținută de reinterpretare a operelor Sfântului Ioan Casian fără a ține cont de polemici depășite. Este necesară o atenție specială în cazul aspectelor hristologice ale antropologiei monastice întâlnite la Sfântul Ioan Casian.

Sfântul Ioan Damaschinul a fost primul teolog creştin care şi-a asumat o confruntare serioasă şi informată cu – şi în cele din urmă o respingere a – ceea ce reprezintă Islamul. Sentimentul general faţă de Islam era că acesta este o altă erezie iudeo-creştină, cu puternice elemente ariene sau monofizite.

În prezentul studiu autorul cercetează problema relaţiei dintre harul lui Dumnezeu şi libertatea omului în lumina unei tradiţii patristice unitare. Tradiţia patristică a secolului al XIV-lea este unitară în privinţa acestei probleme concrete la care limităm cercetarea noastră, deoarece există unitate a abordării teologice în pofida diferenţelor de terminologie teologică utilizată de către isihaşti şi de Cabasila.

Lucrarea de faţă, prima despre acest subiect după mai bine de şaizeci de ani, prezintă istoria conceptului de îndumnezeire de la naşterea sa ca metaforă, în secolul al II-lea (cu rădăcini biblice), la maturizarea sa ca învăţătură cu rol central în viaţa duhovnicească a Bisericii Bizantine. În timp ce atrage atenţia asupra bogăţiei şi diversităţii abordărilor patristice ale acestui subiect de la Irineu la Maxim Mărturisitorul, Norman Russell oferă o prezentare pe larg a fundalului şi contextului acestei doctrine, evidenţiind totodată caracterul său creştin...

A traduce în limba română cartea mea Introducere în teologia ortodoxă ar putea părea un exemplu remarcabil despre cum „să aduci bufnițe la Atena” (adică „să cari pietre la munte” sau, așa cum spunem noi în limba engleză, cumva anacronic în ziua de astăzi, „să aduci cărbuni la Newcastle”). O introducere în teologia ortodoxă nu le este necesară românilor, căci ei trăiesc această Tradiție de veacuri.

„Gândirea religioasă rusă din secolul trecut este de obicei descrisă ca dihotomie radicală între modernismul filosofilor religioşi ruşi, exemplificat în opera lui Serghie Bulgakov, şi direc]ia neopatristică a lui George Florovsky şi a adepţilor săi. În acest studiu, îmi propun să reevaluez această dihotomie, demonstrând modul în care revigo­rarea neopatristică s-a dezvoltat din renaşterea spirituală a culturii ruse de la sfârşitul secolului al XX-lea. Studiul meu despre Florovsky conţine elemente biografice, dar nu este o biografie.

Traducere din limba greacă veche de Laura Enache, studiu introductiv şi ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahrim.