patristică

 

Importanţa lucrării de faţă o reprezintă revalorizarea învăţăturii Părinţilor Bisericii despre lacrimi. Plânsul pentru păcatele săvârşite curăţă sufletul celui ce se pocăieşte şi limpezeşte ochii săi duhovniceşti. Această realitate era cunoscută şi trăită de Părinţii deşertului, după cum o arată şi apoftegmele din Pateric: „Să plângem fraţilor! Ochii noştri să verse lacrimi înainte ca să ajungem acolo unde propriile lacrimi ne vor arde trupurile” (Macarie Egipteanul) sau „Roagă-te mai întâi pentru darul lacrimilor, pentru ca prin plâns să-ţi înmoi asprimea...

Colecţia Patristica, seria Studii, nr. 9

Încă de la întemeierea Centrului de Istorie al iconografiei şi al artelor liturgice în cadrul Institutului de Teologie ortodoxă „Saint Serge” din Paris, al cărui director am fost începând cu anul 1986, cercetarea noastră a fost orientată în două direcţii: pe de-o parte, studiile axate în mod specific pe iconografie, aşa cum a fost ea definită de faimoasa şcoală iconografică rusească ai căror reprezentanţi cei mai cunoscuţi sunt F. Bouslaeff, N. Kondakoff şi D. Aïnaloff, alături de A.

Cele trei studii prezentate aici sunt foarte diferite unul de celălalt, însă, au un punct comun și anume abordarea unor subiecte care, în domeniul teologiei, al spiritualității și al eclesiologiei au constituit surse de divergențe, apoi de diviziune și, în final, de separare între Orientul și Occidentul creștin, rămânând încă și astăzi, în grade diferite, obstacole în calea realizării unirii Bisericilor.

La Editura Doxologia a apărut în colecția Patristica, seria Studii (nr. 3), lucrarea binecunoscutului teolog ortodox francez Jean-Claude Larchet, Sfântul Maxim Mărturisitorul. O introducere. Cartea reprezintă traducerea actualizată de autor pentru ediția în limba română, a lucrării Saint Maxime le Confesseur (580-662), apărută la Éditions du Cerf, Paris, 2003, în colecția „Initiations aux Pères de l’Église”.

Metodie I – monah, om de cultură, mărturisitor al credinţei şi patriarh al Constantinopolului (843‐847) – este o figură învăluită în norii timpului şi în mireasmă de tămâie. Mulţi poate că îi cunosc numele, dar puţini înţeleg contribuţia importantă pe care a adus‐o în lumpta împotriva iconoclasmului.

Metodologia părintelui Florin Tomoioagă este extrem de interesantă, deoarece, după un excurs patristic, pornește de la teologia ortodoxă contemporană, care constituie de altfel miezul cercetării sale (G. Florovsky, Vladimir Lossky, Dumitru Stăniloae, A. Schmemann, Iustin Popovici, Sofronie Saharov ș.a.) și revine cu pași fermi la Părinții Bisericii, care constituie criteriul încercărilor ermeneutice mai recente. Aș spune, cu alte cuvinte, că examinează în acest mod receptarea teologiei patristice de către gândirea teologică modernă.

„Cartea Cântării Cântărilor se aseamănă unei femei care strălucește de frumusețe și care își sporește frumusețea naturală printr-o podoabă de mult preț, dar care este cuvioasă în purtare, iar în ascuns, are dispoziții potrivnice foarte înfățișării exterioare. Căci privirea asupra unei asemenea femei stârnește poftă celor desfrânați, cercarea însă vădește cumințenia ei, care nu se potrivește cu cortul cel dinafară.

Volumul contine tâlcuirile Fericitului Teodoret la epistolele către Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I-II Tesaloniceni, I-II Timotei, Tit, Filimon si Evrei.

Cititorii acestei tâlcuiri de Psalm sunt conduşi în spaţiul semnatic şi lingvistic al Sfântului Ioan Gură de Aur în care accesibilitatea şi simplitatea frazei se împletesc cu o profunzime dialogică unică în istoria scrierilor exegetice. Este mai mult decât o explicare a Psalmului 7. Este o împreună vorbire cu oamenii, la care Sfântul autor, atent şi sensibil la neliniştile şi la durerile lor, mângâie sufletele însetate de dreptate, aduce alinare celor suferinzi şi proclamă dreptatea şi iubirea infinite ale lui Dumnezeu.