Eşti aici

omilii
 

            Dar, vedeţi, ceea ce face mulţumirea darului nu e chiar darul, ci bunăvoinţa celui ce ni l-a dăruit. Pentru aceasta, nu este dar cel făcut cu ciudă, iar cine nu-l face cu toată inima, acela nu este dar.

            Vedeţi, dar, fraţilor, că puterea darului o face inima celui care dăruieşte şi că din dar se cu-noaşte de multe ori inima cu care ai dat.

            Bucuria care stă numai în inima ta nu e întreagă, trebuie să treacă şi la alţii. Aceasta...

Volumul de față cuprinde toate omiliile și scrierile ascetice păstrate ale Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat (521-592), fiind prima traducere într-o limbă modernă. Sfântul Simeon este cel mai cunoscut dintre sfinții stâlpnici, după ce, omonimul său, numit Simeon cel Bătrân, cu un secol înainte descoperise lumii acest extraordinar mod de viață ascetică. Sfântul Simeon din Muntele Minunat ocrotește de mai bine de 500 de ani Moldova și Lavra Neamțului, prin...

Lucrarea constituie o scriere de referinţă care se remarcă prin acurateţea interpretărilor, prin învăţăturile morale şi cugetările duhovniceşti asupra măreţiei omului. Aceste omilii sunt folositoare nu doar teologilor, ci tuturor creştinilor iubitori ai scrierilor Sfinţilor Părinţi. Firul celor trei omilii se urzeşte în jurul ideilor următoare: cum a fost plăsmuit omul ca şi chip al lui Dumnezeu, ce anume reprezintă acest chip, care este asemănarea cu Dumnezeu, care este...

„Nimeni să nu-mi reproșeze, dacă încetez să mai vorbesc despre acestea, fiindcă, după cum toți vă dați seama, suferințele noastre au crescut: pretutindeni suntem înconjurați de săbii, pretutindeni ne temem de pericolul morții iminente. Unii se întorc la noi cu mâinile tăiate, despre alții se aude că au fost luați prizonieri, iar despre alții, că au fost uciși. Sunt silit să tac, «pentru că sufletul meu este dezgustat de viața mea» (Iov 10, 1).

Cele mai răspândite scrieri ale Sfântului Grigorie Palama au în atenţie disputele isihaste din prima jumătate a secolului al XIV-lea, iar în literatura de spiritualitate românească el este cunoscut mai ales prin intermediul Filocaliilor, dar şi prin alte osteneli de excepţie ale părintelui Dumitru Stăniloae. Mai puţin cunoscută este însă opera sa omiletică, cu toate că, în privinţa mesajului şi a profunzimii cugetării, omiliile palamite nu sunt mai prejos decât tomurile...

      Teologia capadociană a avut ca punct de plecare contribuţia decisivă a Sfântului Vasile cel Mare, continuat de cei doi Grigorie, Teologul și fratele său, Episcopul de Nyssa. Efortul lor a fost încununat de un succes pastoral în aşa măsură încât Capadocia a ajuns farul călăuzitor al Bisericii din veacul al patrulea, eclipsând Egiptul Sfântului Atanasie şi al marilor Părinţi de acolo pentru o vreme, cel puţin până la Sfântul Chiril.

Mai înainte ca Fiul lui Dumnezeu înomenit să primească și să ducă Crucea Sa, această cruce a aparținut oamenilor. La început, ea a fost făcută din pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului (Fc. 2, 9). Primul om s-a gândit să încerce numai un rod al acestuia, însă abia a mușcat, că toată greutatea pomului interzis, cu toate ramurile lui și cu toate mlădițele, s-a prăbușit pe spinarea celui care a încălcat porunca Domnului.

Pentru prima dată în limba română, opera integrală a Sfântului Amfilohie de Iconium vede lumina tiparului într-o inspirată traducere din greaca veche realizată de Oana Coman. Apărător neînfricat al Ortodoxiei alături de Părinţii Capadocieni, Amfilohie de Iconium ne dezvăluie tainele hristologiei şi măiestria artei oratorice.