Într-o lume în care Paştile este adesea redus la tradiții culinare sau la o abordare pur sentimentală a suferinței Mântuitorului Iisus, părintele Andrew Stephen Damick vine cu o perspectivă care îți va schimba radical modul în care privești Învierea.
„Scoală-Te, Dumnezeule! Evanghelia biruinței lui Hristos asupra demonilor, păcatului și morții” nu este doar o carte de teologie; este un manifest al eliberării omenirii de sub robia întunericului.
Frica vine adesea din necunoaștere. Și evităm ceea ce cunoaștem prea puțin. De aceea este vital să înțelegem, ca să ne putem bucura chiar și atunci când vine vorba despre taina morții noastre sau, mai exact, despre ieșirea sufletului din trup. Cum o vedem? Poartă către Împărăția cerurilor, vestea cea bună, „Paștile cele frumoase”? Sau gheena focului, durerea amarnică, întristarea cea de nemângâiat, mustrarea conștiinței, ca să nu mai amintim de chinurile cele nesfârșite?
În cuvântarea „La cimitir și la Crucea Domnului”, Sfântul Ioan Gură de Aur amintește despre originea cuvântului „cimitir”, care face pomenirea de Cruce. După cum Hristos a fost răstignit în afară porților Cetății, tot astfel, locul rămășițelor pământești ale fiecărui creștin se va afla în afara orașului:
„Vezi că pretutindeni moartea este numită somn; pentru aceasta și locul se numește cimitir, adică loc de dormit. Numele ne este folositor și plin de filosofie. Așadar, când aduci aici pe un mort, nu te pierde de supărare; căci nu-l aduci la moarte, ci la somn.
„Dacă Dumnezeu, zidind pe Adam, l-a dus în rai ca să-l îngrijească și să-l păzească (Fc. 2, 15), prin urmare, cei care sunt găsiți vrednici de bucuria raiului nu pot rămâne nelucrători înainte de înviere, ci împreună cu puterile cele netrupeşti înalță cântări lui Dumnezeu. Întrucât fac aceasta, tot așa sunt trimiși ca să împlinească o lucrare folositoare și pentru alții.”
(Eustratie din Constantinopol)
Bucuria Învierii este o realitate pe care şi noi trebuie să o cunoaştem prin experienţă, dar o putem experia numai dacă înţelegem mai întâi tragedia crucii. Pentru a învia trebuie să murim. Să murim faţă de egoismul nostru stânjenitor, să murim faţă de temerile noastre, să murim faţă de tot ceea ce face lumea noastră să fie atât de îngustă, atât de rece, atât de săracă, atât de crudă. Să murim pentru ca sufletele noastre să poată trăi, să se poată bucura, să poată descoperi izvorul vieţii.
Cu cât sufletul se depărtează de păcat, cu atât se depărtează de moarte, fiindcă acolo unde este păcatul cu fapta, acolo este și moartea. Prin urmare, dorul către Dumnezeu al omului se cunoaște din dispoziția lui, în ce măsură este iubitoare de păcat. Pe cât de ușor păcătuiește omul, pe atât se arată mai muritor. Când omul este împresurat de porniri iraționale și de simțiri moarte, se află cufundat în păcatul cu fapta și lumina Învierii nu-l conduce la legile dreptății.
Volumul de față a fost constituit din povețele duhovnicești extrase din corespondența bogată și din predicile remarcabile ale Arhimandritului Ioan. Scopul principal al Părintelui Ioan a fost acela de a oferi hrană duhovnicească credincioșilor, de a-i întoarce pe cei rătăciți în brațele lui Dumnezeu, descoperindu-le voința Lui. „Doar în Biserică și prin Dumnezeu” vedea Părintele Krestiankin renașterea fiecărui om în parte, a țării și a lumii întregi.
Setul conţine 16 cărți, care tratează teme diverse. Volumele 1-12 îl au ca autor pe Părintele Cleopa, iar volumele 13-16 pe Sfântul Ioan Casian.
Temele abordate sunt folositoare pentru cei care-și doresc un progres in viața lor duhovnicească. Astfel putem descoperi următoarele teme:
Părintele Cleopa
1. Despre frica de Dumnezeu și despre dreapta socoteală
2. Despre cunoaşterea de sine și despre Spovedanie
3 Despre pricinile pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispitiţi și despre ispitirea din cele 8 părţi a...
