Eşti aici

icoane
 

     Creştinismul îi oferă omului acces direct la Dumnezeu, Care îl ascultă pe om, îl ajută şi îl iubeşte. Aceasta este deosebirea fundamentală dintre creştinism şi, de exemplu, budism, în care – în timpul meditaţiei – rugătorul abordează o anumită super-fiinţă impersonală, în care este scufundat şi în care este dizolvat, dar el nu-L simte pe Dumnezeu ca fiind o Persoană vie. În rugăciunea creştină, omul simte prezenţa Dumnezeului cel Viu.

După ce Biserica, timp de peste trei veacuri, fusese supusă la cele mai crâncene persecuții din partea păgânilor, după ce fusese atacată cu furie de vrăjmașii ei păgâni și evrei cu armele intelectuale, după ce, în sfârșit, timp de alte trei veacuri și jumătate ea se dezvoltase și progresase în chip uimitor prin râvna și munca fără preget a slujitorilor ei, închizând gurile ereticilor, iată că a apărut pe la începutul secolului al VIII-lea un nor negru care a întunecat cerul...

Metodie I – monah, om de cultură, mărturisitor al credinţei şi patriarh al Constantinopolului (843‐847) – este o figură învăluită în norii timpului şi în mireasmă de tămâie. Mulţi poate că îi cunosc numele, dar puţini înţeleg contribuţia importantă pe care a adus‐o în lumpta împotriva iconoclasmului.

În limba greacă, eikonographia înseamnă „scriere cu imagini”. Datorită influenţei Renaşterii asupra Răsăritului creştin, acest sens originar al artei iconografice aproape a dispărut. Deşi atraşi de frumoasa cromatică a icoanei, majoritatea oamenilor nu înţeleg că icoana nu este o simplă pictură ce trebuie să redea cât mai armonios proporţiile legiferate în natură ci o transcriere în culori a dogmaticii Ortodoxiei.