„Unui nume îi dai viaţă pomenindu-l. Numele cheamă de îndată sufletul pe care-l desemnează; de aceea pomenirea unui nume are o semnificaţie atât de adâncă." A invoca numele unei persoane înseamnă a o face prezentă efectiv. A face un lucru în numele cuiva sau a chema pe cineva după numele său sunt acte care presupun o relaţie dialogică, directă. Numele este cheia persoanei; a pomeni numele cuiva înseamnă a te aşeza în prezenţa lui.
Eşti aici
Editura Doxologia
Într-adevăr, materialismului extrem, care consideră moartea ca fiind punctul final al vieții, i se opun credința creștină și exprimarea sau experiența sa, în Biserica Ortodoxă, prin mijlocirea unei tradiții scripturistice, liturgice, ascetice și duhovnicești, adiind ca un vânt aducător de nădejde.
Cartea Omilii despre pocăință, dragoste și optimism ne prezintă câteva cuvântări ale Sfântului Nicolae Velimirovici, adresate în special tinerilor, având caracter motivațional. Tema principală a acestei cărți, după cum e anunțată încă din titlu, este optimismul. Sfântul Nicolae Velimirovici le vorbește tinerilor într-un limbaj actual si accesibil, adecvat vârstei lor, această perioadă a vieții caracterizată de întrebări, căutări, dorințe, entuziasm și putere de sacrificiu.
În jurul anului 735 î.d.Hr., o coaliţie de două armate ameninţă cetatea sfântă a Ierusalimului căutând să înlăture dinastia davidică. În faţa acestui pericol iminent, Ahaz, regele lui Iuda, este cuprins de o mare nelinişte. Profetul Isaia vine atunci şi-i anunţă această profeţie: „Iată, almâ῾ va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Is. 7,14).
Aveți înainte o lucrare importantă a Sfântului Nicodim Aghioritul, și anume „Noul Martirologhion”, în care au fost adunate viețile și pătimirile noilor mucenici care, după căderea Constantinopolului, au mărturisit credinţa ortodoxă în diferite locuri şi timpuri.
Lucrarea de faţă se doreşte a fi un dicţionar mai ales în accepţiunea de instrument de lucru.
Cuviosul Paisie a făcut, şi continuă să facă şi după adormirea sa, multe minuni. Nu a fost un fals făcător de minuni. A fost un om al lui Dumnezeu, un creştin adevărat. Era un om al dragostei şi al jertfei; om care îşi oferea, în adevăratul sens al cuvântului, întreaga ființă şi întreaga viață lui Dumnezeu şi celui creat după icoana Lui, omului. A fost atletul lui Hristos, slujitorul omului, ascetul monahismului ortodox.
Vieţuirea minunată a Stareţului Gherman, care a fost contemporan cu noi, dovedeşte în mod incontestabil încă o dată că Biserica Ortodoxă este, într-adevăr, vie şi autentică, punând înainte întotdeauna roadele frumoase ale Raiului.
Credinţa uitată este o bună introducere în teologia şi spiritualitatea elementară creştină. Accentuând locul tainei în creştinism, LeMasters aminteşte cititorilor săi despre adevărurile importante, cum ar fi Treimea, theosis (a deveni părtaşi la firea divină, un cuvânt şi un concept de mare importanță pentru autor) şi comuniunea în formarea comunității. Această carte tratează şi aspecte ale Ortodoxiei problematice pentru protestanţi, cum ar fi postul, Fecioara Maria, icoanele. Autorul oferă aici un răspuns ortodox la aceste critici....
„Ascetismul”, în societatea seculară modernă, este perceput ca ceva extraordinar de sumbru, aproape sinistru, întru totul diferit de viața omenească „normală”. Mulți înțeleg asceza ca fiind un fel de monstruozitate fanatică sau auto-tortură, ceva precum a merge desculț pe cărbuni aprinși sau a fi spânzurat de propriile coaste – așa cum fac, de exemplu, yoginii și fachirii indieni, spre uimirea tuturor.
