Eşti aici

Editura Doxologia
 

            Această carte este rodul unei reelaborări complete a celei de-a treia părți a tezei de abilitare pentru conducerea doctoratelor (Habilitation à diriger des recherches), susținută în iunie 2005 la Universitatea Paris-IV Sorbona în faţa unui juriu compus din profesorii Jean-Luc Marion (Univ. Paris-Sorbonne, directorul tezei), Ruedi Imbach (Univ. Paris-Sorbonne), Joël Biard (Univ. din Tours) şi Philippe Hoffmann (E.P.H.E., Paris) şi din directorii de cercetare Barbara Cassin (C.N.R.S., Paris-Sorbonne) şi Françoise FrontisiDucroux (Collège de France...

     În această carte unică în spaţiul editorial românesc prin mesaj şi prezentare grafică de excepţie, Părintele John Behr ne provoacă să regândim cine suntem – bărbat şi femeie –, ce suntem chemaţi să devenim şi care este relaţia dintre viaţă şi moarte în această călătorie. Scrisă într-o manieră lirică şi filosofică, împodobită cu imagini (fresce şi icoane din mănăstiri şi biserici istorice din România) şi citate din Sfinţii Părinţi, această carte îl îndeamnă pe cititor la o lectură meditativă, în care să cântărească fiecare cuvânt şi imagine, pentru a...

       Tradiţia creştină îi atribuie Sfântului Macarie Egipteanul numeroase scrieri duhovniceşti. O parte dintre acestea, cele 64 de „Cuvinte ascetice şi epistole” sunt cunoscute drept Colecţia I. Volumul de față cuprinde traducerea primelor 20 dintre ele, realizată de Laura Enache, cu un studiu introductiv de pr. Cătălin Pălimaru. Ediţia de faţă, prima traducere integrală în limba română, a fost îngrijită de pr. Dragoş Bahrim şi a fost realizată după ultima ediţie critică, publicată în 2015 la Moscova şi Sfântul Munte Athos de Alexei Dunaev şi Vincent...

            Eikôn este imaginea care nu se expune, ci se spune. Se spune, în dialogurile lui Platon de pildă, că realitatea aparenţei constituie imaginea iconică a ceea ce este. Rolul acestei imagini este de a face vizibilă în arătarea sa realitatea însăşi a ceea ce se arată. Eikôn nu se arată deci pe sine ca imagine, ci arată doar ceea ce poate să semnifice vizibilitatea pe care o întâmpină ochii. Vizibilitatea nici nu mimează, nici nu dezvăluie, ci indică sensul.

     Mary Cunningham (Universitatea din Nottingham) oferă Bisericii şi oricărui cititor interesat de persoana Mariei Theotokos o uimitoare prezentare istorică şi teologică. Fecioara Maria a fost și continuă să fie centrul vieții creștine ortodoxe. În acest sens, ortodocșii au o moştenire comună cu romano-catolicii și anglicanii, deși, după cum această carte arată, există deosebiri semnificative. Acest studiu își propune să ofere o cunoaştere mai deplină a identității Fecioarei Maria și a modului în care ea a fost înțeleasă în istoria Bisericii.

     Cartea de faţă cuprinde traducerea inedită (prima într-o limbă modernă) a Omiliilor isihaste ale Sfântului Calist I, patriarhul Constantinopolului (sec. XIV), împotriva lui Nichifor Gregoras. Traducerea a fost realizată din limba greacă veche de Laura Enache, îngrijitorul ediţiei fiind părintele Dragoş Bahrim.

    Volumul prezintă trei conferințe ale Maicii Siluana, în care tema centrală este suferința omului și cauzele duhovnicești care generează această suferință, analizând soluțiile pe care Biserica le are de oferit în asemenea situații, precum și aportul personal în vindecare. Așa cum spune Maica, mulți cer de la Dumnezeu vindecare dar puțini înțeleg că durerea, boala, nu stă în ceea ce ni s-a întâmplat sau ni se întâmplă, ci în ce facem noi cu ce ni se întâmplă. Mă tot gândeam de ce Biserica nu se ocupă de necazul omului, ci insistă pe iertare, pe dezlegare...

         Gheorghe Simon este un poet al Cuvîntului în sens primordial, ca pelerin în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Verbului divin. Astfel, ni se dezvăluie o concepţie înaltă despre poezie, ca res sacra, cu un sens profund pe care poetul îl descoperă în toate ipostazele vieţii. Viziunea lui Gheorghe Simon asupra poeziei se relevă ca jertfă a fiinţei către Cuvîntul întrupat, căci, rostul poetului e în cuvînt, în fervoarea rostirii.

Criza ecologică… sau poate, mai curând, criza (κρίσις – judecată, rezultatul a ceea ce alegem) de personalitate a umanităţii?! Dacă un grădinar nu se îngrijeşte de cultivarea, creşterea, plivirea legumelor, florilor, ci – mai rău – calcă peste ele, oare ne vom mira de ce nu a rodit grădina? Sau ne vom spune că este o criză ecologică ale cărei cauze nu le putem înţelege?

Pagini