Dogmatica

 

Acum, în sfârşit, avem la dispoziţia noastră o carte unică prin care ni se oferă o prezentare echilibrată şi cuprinzătoare a vieţii, contextului istoric şi învăţăturii Sfântului Isaac Sirul. Părintele Ilarion Alfeyev procedează în mod înţelept, lăsându-l pe Isaac să vorbească pentru sine. Cartea este plină de citate bine alese, în care poate fi auzită cu limpezime glasul autentic al lui Isaac. Părintele Ilarion a avut marele avantaj de a se fi folosit şi de partea a doua a scrierilor Sfântului Isaac – mult timp s-a crezut că a fost pierdută – dar care a...

Lucrarea de faţă, prima despre acest subiect după mai bine de şaizeci de ani, prezintă istoria conceptului de îndumnezeire de la naşterea sa ca metaforă, în secolul al II-lea (cu rădăcini biblice), la maturizarea sa ca învăţătură cu rol central în viaţa duhovnicească a Bisericii Bizantine. În timp ce atrage atenţia asupra bogăţiei şi diversităţii abordărilor patristice ale acestui subiect de la Irineu la Maxim Mărturisitorul, Norman Russell oferă o prezentare pe larg a fundalului şi contextului acestei doctrine, evidenţiind totodată caracterul său creştin...

A traduce în limba română cartea mea Introducere în teologia ortodoxă ar putea părea un exemplu remarcabil despre cum „să aduci bufnițe la Atena” (adică „să cari pietre la munte” sau, așa cum spunem noi în limba engleză, cumva anacronic în ziua de astăzi, „să aduci cărbuni la Newcastle”). O introducere în teologia ortodoxă nu le este necesară românilor, căci ei trăiesc această Tradiție de veacuri.

Traducere de Paul Bălan

În lucrarea sa, părintele profesor Adrian Dinu oferă o perspectivă ortodoxă aupra învăţăturii despre Fecioara Maria la Sfinţii Părinţi ai primelor două veacuri creştine. Pornind de la scrierile Noului Testament şi continuând cu cele ale părinţilor postapostolici, autorul se opreşte în mod special la Sfântul Irineu al Lyonului. Având în vedere opera Adversus haereses, lucrarea ilustrează contribuţia acestui Sfânt Părinte la sistematizarea şi îmbogăţirea teologiei creştine şi, mai ales, la dezvoltarea mariologiei.

Editura Doxologia oferă cititorilor cel de-al doilea opus al scrierilor Sfântului stareţ Paisie Velicicovschi (1791-1794). În acest volum ne sunt prezentate 18 texte paisiene româneşti de epocă, scrieri care au circulat în manuscrise prin intermediul traducerilor româneşti efectuate după originalele slavone ale stareţului Paisie (cu câteva excepţii) în timpul vieţii lui sau mai târziu.

Sfântul Paisie de la Neamţ (1721-1794) a lăsat în urma sa o operă impresionantă, atât cărturărească: numeroase traduceri patristice din greaca veche şi din slavonă, cât şi duhovnicească: renaşterea vieţii monahale din Ţările Române, Rusia şi Ucraina. În încercarea de a reliefa anumite aspecte ale operei şi vieţii sale s-au scris numeroase lucrări despre Cuviosul Paisie Velicicovschi, dar cea mai importantă sursă de informaţii despre viaţa şi caracterul unei asemenea personalităţi sunt propriile sale scrieri.

"Tratatele reunite în acest volum reprezintă sinteza damaschiniană cu privire la dogma Sfintei Treimi, pe care ilustrul autor o situează în capul expunerii generale a credinței ortodoxe".
Laura Enache

Cartea de faţă prezintă într-un mod extrem de clar şi riguros o sinteză a elementelor fundamentale ale tradiţiei dogmatice a Bisericii Ortodoxe. Sau, după cum ne-a mărturisit însuşi autorul ei, părintele arhimandrit Placide Deseille, „cartea rezumă gândirea mea cu privire la aspectele doctrinare ale Ortodoxiei”. Gândirea unui călugăr athonit, francez, specialist în patrologie, profund ancorată în învăţătura Sfinţilor Părinţi şi întru totul fidelă faţă de Tradiţia Bisericii Ortodoxe, după cum se precizează chiar în subtitlul cărţii.

Cele mai răspândite scrieri ale Sfântului Grigorie Palama au în atenţie disputele isihaste din prima jumătate a secolului al XIV-lea, iar în literatura de spiritualitate românească el este cunoscut mai ales prin intermediul Filocaliilor, dar şi prin alte osteneli de excepţie ale părintelui Dumitru Stăniloae. Mai puţin cunoscută este însă opera sa omiletică, cu toate că, în privinţa mesajului şi a profunzimii cugetării, omiliile palamite nu sunt mai prejos decât tomurile aghioritice isihaste.