Să răstignim nerăbdarea!

 

Nu știm, nu vrem, nu putem împlini porunca iubirii aproapelui, care, în aceste vremuri, e privit mai mult ca vrăjmaș… De ce? Pentru că nu am înțeles și nu am acceptat crucea! Crucea înseamnă răstignire, și moarte, și înviere.

Ce să răstignim?

Să răstignim teama că vom fi călcați în picioare și dorința de a părea înainte de a deveni cei ce suntem deja doar în dorul inimii noastre!

Să răstignim dorința de a fi desăvârșiți fără a crește în Domnul cu răbdare.Să răstignim nerăbdarea.

Atunci vom muri nouă înșine și vom trăi, pentru acele clipe, minute, ore sau zile, doar atârnând de Domnul! Uneori ajunge să binecuvântezi în ciuda oricărei alte simțiri! E în această hotărâre și ascultare o adevărată moarte a egoului!

Doar pe aici ajungem la bucuria învierii în Hristos. Pe aici pricepem logica Lui, gândul Lui și dorim să devină al nostru!

Să avem răbdare cu noi! Există „o cale de a sta natural și firesc, chiar și în mijlocul celor mai nefirești oameni”! E Crucea! Și pe Cruce este Domnul înviat Care ni Se dăruiește în tot chipul ca să descoperim că Bucuria a venit și vine numai prin această cruce! Totul e simplu și nu e deloc dramatic, când învățăm să fim smeriți, realiști, onești și să credem în făgăduințele Domnului.

Dar această devenire durează pentru că ea se scrie în trupul nostru, în celulele noastre și, pentru asta, trebuie să se șteargă mai întâi vechea informație. Sinapsele vechi sunt foarte puternice pentru că au fost mereu alimentate cu informație și energie. Acum toate ale noastre o iau mai întâi pe acolo! Dar, încet, încet, cu harul lui Dumnezeu, se formează sinapse noi, deprinderi noi, trup nou! El, Domnul le face pe toate noi! Numai noi să-I facem loc, să-L primim și să conlucrăm cu El!