Atunci, când Cineva (de bună seamă este vorba despre Hristos-Dumnezeu) acceptă, de dragul tău, ocară, rușine, sacrificiul suprem, doar pentru că El crede în tine și în forța ta de a călca peste șerpi și scorpii (citiți aici păcate și patimi), cel puțin întorci capul și privești curios la El.
Fără a deveni bombastic, vă mărturisesc sincer că nu poate exista vacanță de Paști, cel puțin în felul în care o înțelegem, o pregătim și o trăim mulți dintre noi. Nu vă speriați! N-am nicio ostilitate vis-a-vis de vacanțe și rolul lor regenerator. Problema este în alta parte.
Când Cineva, în mod deliberat, alege să sufere în locul tău, pentru a te descătușa de mentalități meschine ce te țin la firul ierbii, sau de „miopii” metafizice, nu-ți iei vacanță. Bunul simț nu te lasă să faci acest lucru. Este prea sfidător să devii nepăsător în fața unei iubiri „sângerânde” pentru tine. Nu-ți cere nimeni s-o aclami, s-o transformi în spot publicitar, nici măcar s-o înțelegi de prima dată. Dar atunci, când Acel Cineva (de bună seamă este vorba despre Hristos-Dumnezeu) acceptă, de dragul tău, ocară, rușine, sacrificiul suprem, doar pentru că El crede în tine și în forța ta de a călca peste șerpi și scorpii (citiți aici păcate și patimi), cel puțin întorci capul și privești curios la El. Lucrul acesta te absolvă de nesimțire, de mitocănie şi de indiferență. O dată gestul făcut, începe cucerirea ta pas cu pas, minut cu minut, de către Cel Care, în agonie fiind, stârnește în noi fioruri sacre.
Dar, cine I-a cerut-o? Este simplu și, în același timp, complicat răspunsul: IUBIREA. Da, iubirea I-a cerut Galileanului să vină printre noi, să ne răscolească suficiențele, să ne critice snobismele, să răstoarne raționamente bolnăvicioase cimentate în mentalul colectiv, să ne învețe să nu iubim idolatru, ci din suflet... Și această Iubire a aprins lumini în conștiințe, dar a și stins falsități. În plus, să nu vă imaginați că Iubirea hristică este siluitoare. Nicidecum! Ba, dimpotrivă, toate le suferă, toate le rabdă, în afară de impunerea cu forța. Ea vrea garanția receptivității.
Iată de ce, evitând orice suspectare de patetism, este lipsit de eleganță, gentilețe, bună-cuviință, să-ți tragi „obloanele” sufletului și să pleci în vacanţă, pur și simplu, fără pic de regret, din fața Celui Care sângerează pentru tine. Cu o singură condiție însă poți pleca: după ce I-ai mulțumit și L-ai luat cu tine. De fapt, mulțumindu- I, te va lua El cu Sine într-un „sejur” plin de lumină și schimbare. Va fi o Zi perpetuă cu Galileanul.
