Mama voastră va veni curând!

 

Fricile copiilor sunt o situaţie cât se poate de obișnuită a vieţii noastre. Dar și aici, Sfântul Serghie își manifestă dragostea, arătându-se unor copii și întărindu-i până la venirea mamei lor. Această întâmplare este reală, căci oamenii care au avut parte de ea sunt foarte apropiaţi de autorul acestei cărţi. 

Mama lui Nikolai Bulciuk, redactorul-șef al radioului ortodox „Radonej”, s-a învrednicit de ajutorul Sfântului Serghie pe când era fetiţă. Aceasta muncește până la ora actuală în Lavră, deși a ajuns la vârsta de pensionare. Mama ei muncea la Serghiev Posad în spital, la capătul străzii Kirov. Plecând la muncă, era obligată să-și lase copiii singuri: pe fiica Sofia, în vârstă de patru ani, și pe fiul Mihail, în vârstă de șase ani. Copiilor le era cel mai mult frică de tunete și fulgere.

Odată, în timpul muncii, mama lor a observat că de oraș se apropia o furtună îngrozitoare. Reacţia copiilor îi era cunoscută dinainte, și ea, învoindu-se, s-a grăbit să ajungă acasă. Drumul era lung, iar furtuna se dezlănţuise deja în toată forţa ei. Biata femeie se ruga fierbinte Sfântului Serghie. Apropiindu-se de ușă, a constatat uluită că în apartament era liniște și pace. Când a deschis ușa, copiii, într-o stare stranie de liniște și de bucurie, de parcă nici nu ar fi fost vreo furtună, au început să-i povestească despre un bătrân care i-a vizitat.

Atunci când s-au adunat norii și a început să plouă, ei au văzut că în cameră a intrat un bătrân plăcut la înfăţișare, de care nu s-au speriat sub nici o formă. Bătrânul a început să vorbească cu ei cu blândeţe, liniștindu-i: „Nu vă speriaţi, mama voastră va veni curând”. El le-a mai spus ceva ce s-a împlinit deja, lucruri pe care nimeni atunci nu s-a gândit să le scrie. Atunci când mama lor s-a apropiat încă o dată de ușă, aceea era închisă, așa că nimeni străin nu ar fi putut să o deschidă.

Copiii nu puteau să înţeleagă unde a dispărut bătrânul, precum nici de unde a apărut. Băiatul femeii respective își amintea, în consecinţă, că bătrânul era îmbrăcat în veșminte monahale, așa cum este reprezentat Sfântul Serghie, că era foarte blând, că i-a atins și chiar i-a mângâiat, iar apoi pur și simplu a dispărut. Așa, însuși Sfântul Serghie li s-a arătat copiilor, mângâindu-i chiar și în asemenea tulburări mici.