Doamne și Stăpânul vieții mele...

 

Rugăciunea Sf. Efrem Sirul este o rugăciune scurtă, simplă, dar plină de putere și bogăție duhovnicească, cum numai marele Părinte Efrem Sirul, „alăuta Duhului Sfânt”, putea să o alcătuiască.

Tipicul prevede să fie rostită având ochii trupești și mâinile ridicate, ochii minții înălțați către Dumnezeu, cu umilință și cu lacrimi și cu frică de Dumnezeu, însoțită de metanii și de închinăciuni, după rânduiala cunoscută. 

Rostită astfel, cu înțelegere și simțire, ea preface și înnoiește întreaga viață sufletească. Stăruind asupra cuprinsului ei, vom descoperi o întreagă teologie a pocăinței, încât cu dreptate această rugăciune este numită Rugăciunea Pocăinței. 

Rugăciunea se rostește la toate cele 7 Laude: vecernie, pavecerniță, mizonoptică, utrenie, ceasuri și obedniță, în total de nouă ori în curgerea unei zile și de opt ori când se săvârșește Liturghia darurilor mai înainte sfințite, întrucât rămâne partea de vecernie la care se rostește de obicei rugăciunea. Cifra opt sau nouă, de câte ori se rostește rugăciunea, ne duce cu mintea la cele nouă cete îngerești și la veacul viitor, simbolizat prin cifra opt, vrând parcă să ne spună că numai pocăința ne poate învrednici de fericirea vieții veșnice și de traiul împreună cu îngerii.

Rugăciunea are trei părți bine deosebite: în prima parte, ne rugăm lui Dumnezeu: Doamne și Stăpânul vieții mele! Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie;  în partea a doua: Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi-l mie, slugii Tale și încheiem: Așa, Doamne, dăruiește-mi ca să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești, în vecii veciilor. Amin! Pe de o parte ne rugăm să ne ferească Dumnezeu de patru duhuri rele, de patru patimi, iar pe de alta cerem să ne dăruiască patru duhuri bune, patru virtuți.