5 acțiuni terapeutice ale uleiului de măsline

 

Uleiul de măsline este un aliment tradiţional, de 5.000 de ani, originar din insula Creta şi extins în Grecia şi, treptat, în ţările mediteraneene. Este foarte hrănitor (900 kcal la 100g), bogat în carotenoizi, fitosteroli, vitamine şi antioxidanţi, ceea ce îi imprimă numeroase proprietăţi terapeutice, care au fost dovedite în tratarea multor afecţiuni maladive. Grecii antici considerau uleiul de măsline „cheia longevităţii şi a păstrării integrităţii mentale”.

Proprietăţile terapeutice ale uleiului de măsline sunt multiple: antiinflamatoare, laxative, hepatice, antianemice, antirahitice, anticolesterolice, antiglicemiante, antihelmintice şi antiinfecţioase. Datorită acestor proprietăţi şi a conţinutului ridicat în vitamine (E, A) şi substanţe antioxidante, uleiul de măsline este larg folosit în alimentaţia locuitorilor din zona mediteraneană, fapt care explică, în mare parte, frecvenţa mai redusă a bolilor cardiovasculare şi maligne şi o speranţă de viaţă mult superioară faţă de valorile medii europene. Statisticile arată că în prezent se fabrică 1,6 milioane tone de ulei de măsline din care 72% este consumat în Italia, Spania şi Grecia.

Principalele acţiuni terapeutice ale uleiului de măsline sunt:
– previne formarea şi oxidarea colesterolului „rău” (LDL) şi a trigliceridelor din sânge, prin reglarea metabolismului lipidic, fluidifică sângele, protejează aparatul cardiovascular, evitând apariţia atero sclerozei, hipertensiunii arteriale, a atacului de cord şi a accidentelor vasculare cerebrale;

– evită steatoza hepatică şi dereglarea ficatului provocată de alcool în exces, stimulează evacuarea bilei în timpul digestiei, previne formarea calculilor biliari, dischinezia biliară, dispepsia, gastritele şi ulcerele gastroduodenale;

– echilibrează nivelul de insulină şi normalizează glicemia la persoanele cu diabet zaharat de tip 2;

– evită formarea tumorilor maligne, prevenind cancerul gastric, colorectal, prostatic şi mamar;

– stimulează sistemul imunitar şi măreşte capacitatea de apărare a organismului contra infecţiilor virale şi bacteriene, a viermilor intestinali şi frânează dezvoltarea bacilului Koch, implicat în declanşarea tuberculozei.