Un om care, prin starea sa, este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletului și ale trupului; mijlocitor obligat între bogăție și sărăcie, care vede pe cel sărac și pe cel bogat bătând la ușa sa, rând pe rând: cel bogat pentru a-i lăsa milostenia în ascuns, cel sărac pentru a o primi fără a se rușina.
În fiecare parohie este un om care este al tuturor, pentru că e părinte sufletesc al tuturor; este chemat ca martor, ca sfătuitor, ori ca reprezentant în toate actele cele mai solemne ale vieții; care ia pe om de la sânul mamei sale și nu-l lasă decât la mormânt; care binecuvintează și sfințește leagănul, nunta, patul morții și sicriul; un om pe care copilașii se obișnuiesc a-l iubi, a-l venera și a se teme firește de el; pe care chiar necunoscuții îl numesc părinte; la picioarele căruia creștinii merg a depune mărturisirile lor cele mai intime.
Un om care, prin starea sa, este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletului și ale trupului; mijlocitor obligat între bogăție și sărăcie, care vede pe cel sărac și pe cel bogat bătând la ușa sa, rând pe rând: cel bogat pentru a-i lăsa milostenia în ascuns, cel sărac pentru a o primi fără a se rușina; care, nefiind din nicio treaptă socială, ține deopotrivă de toate clasele; de clasele de jos, prin viața sa săracă și adeseori prin umilința nașterii; de clasele înalte, prin educația, știința și înălțimea sentimentelor, ce inspiră și recomandă o religie a iubirii de oameni; un om, în fine, care știe toate, care are dreptul de a spune toate și al cărui cuvânt cade de sus asupra inteligențelor și asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeiești. Acest om e preotul.
Fragment extras din cartea: „Frumusețea și sublimitatea preoției creștine”
- 16 RON
