preot

 

Bucuraţi-vă de iubirea, compasiunea, sinceritatea preotului duhovnic la care mergeţi! Nu-i cereţi să facă imposibilul. Când mergem în munţi căutăm o călăuză care a străbătut drumul şi s-a întors cu bine. Nimeni dintre noi [preoţii] nu poate spune că am parcurs tot drumul până în Împărăţia lui Dumnezeu şi am intrat în ea. Nu putem decât spune: „Ne aflăm pe cale şi putem merge cu voi, putem împărtăşi cu voi toată cunoaşterea noastră, putem să vă sprijinim în momentele de slăbiciune. Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru ca voi să ajungeţi în Împărăţia lui Dumnezeu”.

Îmi amintesc de un minunat preot din Occident (eu am fost duhovnicul întregii familii). La foarte scurtă vreme după venirea lui în Anglia am băgat de seamă că familia lui era nefericită, cu adevărat nefericită. M-am uitat cu luareaminte şi am început să-i întreb despre problemele lor şi pe preot, şi pe soţia lui. Am descoperit astfel că el îşi dăruia toată viaţa credincioşilor, iar pentru familie nu rămânea nici un pic de vreme.

În fiecare parohie este un om care este al tuturor, pentru că e părinte sufletesc al tuturor; este chemat ca martor, ca sfătuitor, ori ca reprezentant în toate actele cele mai solemne ale vieții; care ia pe om de la sânul mamei sale și nu-l lasă decât la mormânt; care binecuvintează și sfințește leagănul, nunta, patul morții și sicriul; un om pe care copilașii se obișnuiesc a-l iubi, a-l venera și a se teme firește de el; pe care chiar necunoscuții îl numesc părinte; la picioarele căruia creștinii merg a depune mărturisirile lor cele mai intime.