Dacă familia preotului se dovedeşte a fi locul care străluceşte prin purtările noastre alese, îmbogăţite de adâncimea pe care ţi-o dă vieţuirea în prezenţa lui Dumnezeu, oamenii vor alerga spre ea ca fluturii spre lumină.
Îmi amintesc de un minunat preot din Occident (eu am fost duhovnicul întregii familii). La foarte scurtă vreme după venirea lui în Anglia am băgat de seamă că familia lui era nefericită, cu adevărat nefericită. M-am uitat cu luareaminte şi am început să-i întreb despre problemele lor şi pe preot, şi pe soţia lui. Am descoperit astfel că el îşi dăruia toată viaţa credincioşilor, iar pentru familie nu rămânea nici un pic de vreme. Soţia lui se simţea părăsită, copiii abandonaţi, iar el se afla într-o aşa stare de epuizare, încât ajunsese a nu mai avea nici un fel de puteri sufleteşti pentru a putea lucra ceva în această privinţă.
Eu i-am spus că săvârşeşte o greşeală. El mi-a răspuns prompt: „Nu. Dumnezeu ne-a poruncit să jertfim toate ale noastre pentru a-I sluji Lui. Lui Avraam i-a poruncit să-l jertfească pe Isaac”. Eu i-am răspuns: „Da. Dar, mai întâi, Avraam l-a jertfit pe Isaac o singură dată, şi nu în fiecare ziulică pe care i-a dat-o Dumnezeu, iar în al doilea rând, Dumnezeu a pus, până la urmă, în locul lui un mieluşel. Iar tu, în fiecare zi pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, o jertfeşti şi pe soţia ta, şi pe cei doi copilaşi ca pe nişte mici «Isaaci». Şi nu e nimic de mirare că au obosit să tot fie sacrificaţi”. „Şi ce să fac?” „Să devii un preot mai «slăbuţ»; taie, ca să-ţi salvezi familia, jumătate din timpul pe care îl aloci credincioşilor tăi, vizitelor prin parohie, etc.” El mi-a răspuns: „O să mă judece Dumnezeu!” „Nu, pe mine o să mă judece, pentru că tu, ceea ce faci, faci de ascultare, iar eu pentru aceasta voi merge în iad, dacă nu am judecat cum se cuvine, însă chestiunea de care vorbesc nu te priveşte pe tine”. În cele din urmă m-a ascultat.
Peste jumătate de an, soţia lui a venit şi mi-a spus: „Ce aţi făcut cu părintele? Suntem atât de fericiţi acasă!”. Eu am întrebat: „Păi cum, doar fericiţi?” „Nu ‒ a răspuns ea. Şi plini de oaspeţi. Înainte părintele alerga prin tot oraşul, însă acum tot oraşul vine la noi!”
Până la urmă asta e tot: dacă familia preotului se dovedeşte a fi locul care străluceşte prin purtările noastre alese, îmbogăţite de adâncimea pe care ţi-o dă vieţuirea în prezenţa lui Dumnezeu, oamenii vor alerga spre ea ca fluturii spre lumină. Dar, dacă uitaţi că aveţi familie şi doar alergaţi, alergaţi, alergaţi, atunci s-ar putea spune şi despre voi, deşi cu mai puţină dreptate, ceea ce Mitropolitul Filaret al Moscovei a spus cândva despre sine. Îi reproşau: „Ce, oare Hristos a mers în trăsură cu şase roţi?”. La care el a răspuns: „E adevărat că Domnul nostru Iisus Hristos a mers pe jos şi era înconjurat de mulţimi de oameni, dar eu, în trăsura mea cu şase roţi, şi tot nu-i pot ajunge pe enoriaşii mei!”.
- 65 RON
