În tradiția patristică greacă, îndumnezeirea era considerată împlinirea destinului pentru care omenirea a fost creată. Pentru Părinţii greci, mântuirea nu însemna simpla izbăvire de păcat şi de iad, ci intrarea în plinătatea vieții dumnezeieşti a Sfintei Treimi. Publicată în 2006, după o lungă perioadă de şaizeci de ani de la ultima discuţie academică a acestui subiect, lucrarea de faţă a devenit în scurtă vreme un reper clasic pentru patrologi, teologi şi istorici.
Eşti aici
Biserica Ortodoxa
Documentele din acest volum oferă informaţii despre practicile masonice incompatibile cu creştinismul (jurământul uciderii sau al răzbunării, folosirea de simboluri păgâne în ritualuri, care amintesc mai mult de ereziile şi cultele gnostice combătute de Biserică în Antichitatea creştină), caracterul subversiv şi implicarea în revoluţiile anticreştine dintre secolele XVIII şi XX.
Lucrarea lui Melchisedec Ştefănescu reprezintă atât o istorie a relaţiilor dintre Ortodoxie şi reformatori, cât şi a pătrunderii confesiunilor protestante în Transilvania – autorul folosind numeroase mărturii ale cronicarilor vremii. Totodată, în paginile sale găsim o expunere a relaţiilor dintre iezuiţi, reformatori şi Patriarhia Ecumenică, a modului în care acestea s-au repercutat asupra Ortodoxiei româneşti.
Biserica în ochii Sfântului Ioan Gură de Aur
Biserica este nădejdea, scăparea, mângâierea tuturor celor ce cred în Hristos. Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur zice: „Așa cum este portul la mare, așa a pus Dumnezeu bisericile în cetăți, pentru ca, aflând scăpare aici din furtuna lucrurilor vieții, să ne bucurăm de senin. Căci nu este cu putință ca cei care se refugiază aici să aibă nevoie să lupte cu valurile, nici cu asaltul răufăcătorilor, nici cu furia vânturilor, sau atacurile fiarelor, căci este limanul care te slobozește din toate acestea”.
Acest volum de documente aduce în atenția mediului academic universitar, dar și a publicului larg, un corpus de documente inedite privitoare la activitatea Mitropoliei Moldovei și Sucevei, ca parte a Bisericii Ortodoxe Române, în timpul Primului Război Mondial. Textele rapoartelor sunt redate foarte aproape de forma lor originală, încât nu s-a intervenit asupra aspectului arhaic al unor cuvinte, ci s-a intervenit doar la nivel gramatical, unde a fost absolut necesar.
