Psalmi

 

Volumul de faţă oferă prima traducere în limba română a Tâlcuirilor la Psalmi transmise sub autoritatea marelui Atanasie al Alexandriei. De asemenea, el include, în chip de prefaţă, traducerea unui text atanasian înrudit, Epistola către Marcelin despre tâlcuirea Psalmilor, o nestemată a literaturii exegetice patristice prin care se încurajează utilizarea zilnică a psalmilor în viaţa creştinilor, fie ei asceţi sau mireni, în scopul dobândirii cunoaşterii lui Dumnezeu şi de sine, şi a vindecării sufleteşti şi trupeşti.

„Dacă ai nevoie de rugăciune, din pricina dușmanilor tăi și a celor ce împresoară sufletul tău, cântă Psalmii 16 și 85, și 87, și 140. Dacă vrei să afli cum se ruga Moise, ai Psalmul 89. Ai fost mântuit de vrăjmașii tăi și ai fost izbăvit de cei ce te prigonesc, cântă și tu Psalmul 17. Te minunezi de rânduiala din făptură și de harul proniei din ea, de poruncile sfinte ale Legii, cântă Psalmul 18 și 23. Văzându-i pe cei necăjiți, mângâie-i pe aceștia rugându-te și zicând pentru ei cuvintele Psalmului 19.”

Sfântul Atanasie cel Mare

Ideea publicării volumului de față s-a născut în perioada lucrului la editarea traducerii inedite a unei opere înrudite, Tâlcuirile la Psalmi ale Sfântului Atanasie cel Mare. Nu numai că acest Comentariu transmis sub numele Sfântului Chiril se poziționează firesc în descendența cronologică a lucrării marelui său predecesor din scaunul Alexandriei, dar și reclamă întovărășirea celor două, fiind fructul unui efort teologic și hermeneutic de factură similară – nu fără unele accente specifice.

Cititorii acestei tâlcuiri de Psalm sunt conduşi în spaţiul semnatic şi lingvistic al Sfântului Ioan Gură de Aur în care accesibilitatea şi simplitatea frazei se împletesc cu o profunzime dialogică unică în istoria scrierilor exegetice. Este mai mult decât o explicare a Psalmului 7. Este o împreună vorbire cu oamenii, la care Sfântul autor, atent şi sensibil la neliniştile şi la durerile lor, mângâie sufletele însetate de dreptate, aduce alinare celor suferinzi şi proclamă dreptatea şi iubirea infinite ale lui Dumnezeu.

Cititorul acestei tâlcuiri va fi surprins de multiplele valenţe de interpretare a unui text scripturistic peste care era obişnuit să treacă uşor, crezând că i-a înţeles sensul. După cum ne-am obişnuit, Sfântul Ioan se foloseşte şi în această tâlcuire, în stilul propriu, de procedeul exegetic antiohian: interpretarea literară a cuvintelor Sfintelor Scripturi, temperată de recursul la alegorie. Sfântul Ioan ne arată cum Psalmul 8 este atât un imn de preamărire a lui Hristos cât şi un imn de preamărire al omului. Cum poate fi posibil acest lucru?

Sfântul Ioan Gură de Aur reuşeşte ca într-o singură omilie să desluşească sensurile ascunse ale unuia din cei mai lungi psalmi davidieni. Tâlcuirea este centrată pe necesitatea conlucrării noastre cu Dumnezeu în toată vremea şi în tot ceasul, conlucrare ancorată într-o nădejde neţărmuită în mila şi ajutorul Celui ce locuieşte în înălţimi.

Preotul Constantin C. Popescu-Iaşi 1913-1992